„Am stat mult pe ganduri” a delarat un iepuras Playboy, in timp ce statea pe o capita de paie.
„Ne-am tot gandit la cine ar trebui sa ii ia locul lui Hugh in conacul nostru. Unele au spus ca at trebui sa vina Iliescu, fostul presedinte, pentru ca nu am avea surprize cu el. Noi suferim mult cand ne pierdem tatucul, ca si acum. Hugh a ajuns in Rai, dar in mod sigur e intr-un loc mai rau decat asta de pe Pamant. Hugh a demonstrate lumii intregi ca daca esti pacatos, duci o viata promiscua, plina de preacurvie si desfrau, o sa mori linistit, ca un pacatos, in patul tau, la 91 de ani, inconjurat de femei superbe.
Si cu Iliescu am merge la sigur. Sigur traieste mai mult decat noi, daca il facem tatucul conacului.
Apoi una a zis ca degeaba traieste mult, daca vorbeste in halul ala si nu il intelege nimeni.
Alta l-a propus pe Tariceanu. Dar, sa fim seriosi, omul ala nu a inteles ca s-a scumpit benzina in Romania! Pare ca are un IQ mai mic decat cea mai proasta dintre noi. Ce naiba sa facem cu el, nu vedeti ca de aia il lasa toate?
Asa ca ne-am oprit la Cristi Borcea.
Acum amenajam casuta, stergem praful, facem mancare, ne spalam bikinii sa ii primim toate fostele neveste in randul nostru. Apoi il asteptam sa iasa din puscarie viitorul tatuc.
Credem ca Borcea e cea mai buna solutie pentru ca avem asigurata si perpetuarea specie. Adica, sunt convinsa ca dupa un an cu Cristi in conacul Playboy, numarul locatarilor se va dubla. Ce stiti? A ramas hetero, nu? Speram sa ii vina bine halatele. Este OK si daca il strang putin.
Te iubim, Cristi! Te asteptam!
A sosit momentul sa ne transformam din iepurasi in iepuroaice!”
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.
Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“
– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”
nitiv.
