Comunicat:
„Combatantii ezoterici si correct definiti au vazut filmarea cu Boureanu meditand in Sectia de Politie. (luati de aici: <
Cu aceasta ocazie noi, combatantii ezoterici, decidem urmatoarele:
-Domnul Boureanul sa fie numit de urgenta Presedinte al Fundatiei Ezoterice Levitationale din Romania. El este cel care ne va ajuta pe toti sa levitam stare de ebrietate si sa plecam spre planeta Molfos;
-pe Molfos ne vom lupta cu rasa superioara gri-albastra, numita politistozaurii. In acest scop vom face imbarcarea la Gara de Est, maine, intre orele 4-5. Nu va conduce autobuzul domnul Boureanu, ci Baby;
-pentru cei care sunt nehotarati, iata o poza cu baby:
Ei sunt baby! Adica… ea este baby.
-pentru cei prosti care iau in deradere filmarea cu Boureanul, ii informam ca el practica o tehnica de meditatie specifica marilor forte androgine, deprinsa din filmele Karate Kid si Karate Kid 2. In imaginile de fata el invoca fortele magnifice ale LSD.
-ajunsi pe Planeta Molfos, ii vom ataca pe politistozauri cu o lovitura de pumn, apoi ei ne vor rupe in bataie si ne vom pierde dintii. Baby va face ca o sirena.
-fortele intergalactice vor interveni pentru noi si ne vor salva. Ne vom retrage invingatori in sectia de Politie, unde vom levita, apoi ne vom bea urina si ne vom teleporta inapoi in Autogara Filaret. Acesta e planul.
Acum, la incheierea comunicatului, noi, cei din Fundatia Ezoterica Levitationala, anuntam public ca vrem si noi ce fumeaza boureanul asta, in pana mea! Uite ce inseamna sa ai marfa de calitate!
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
