Buzificarea femeii.

Erai o femeie relativ normala? Decenta? Aveai un singur barbat si nu atrageai niciodata atentia asupra ta? Cand te uitai in oglinda iti vedeai barbia, nasul?
Intrai intr-o incapere si nimeni nu se uita la tine? Era ca si cum nu existai, micuto?
Ei, bine, acum exista o solutie: BUZIFICAREA.

Buzificarea este un proces de lunga durata si costisitor, prin care femeile isi monteaza pe moaca o combinatie intre un colac de salvare si o pompa de desfundat.
Buzifica-te si tu vei fi de acum o femeie puternica si in centrul atentiei!
Cand vei intra intr-un bar plin de oameni, barbatii se vor uita imediat la tine. Esti imposibil de ignorat. Cand te vor vedea… vor face ochii mari si vor avea o expresie satisfacuta pe moaca. Asa arata:

Femeile nu iti vor spune niciodata cat esti de frumoasa. Invidioase.
Dupa BUZIFICARE vei putea face lucruri la care nici nu te-ai gandit:
-iti amintesti de desfacatorul ala de sticle, pe care nu il gaseai niciodata si acest lucru te enerva? Ei, bine, nu mai ai nevoie de el de acum!
-stii colacul de salvare cu care intrai in piscina? Nu stii sa inoti si toate lumea radea de tine. Acum, dupa BUZIFICARE nu mai ai nevoie! Plutesti si numai daca iti buzifici buza de sus.
-ce sa-ti mai spun? Pompa de toaleta de azi inainte este istorie!
-nu vei mai putea vorbi cu oamenii. Adica o vei face, dar va trebui sa dai mult din maini ca sa te inteleaga. Ce nevoie mai ai de vorbe?
-singurele efecte secundare sunt: nu te mai poti spala pe dinti (exista riscul sa crape o buzita, daca o atingi cu periuta), in curand nu o sa iti mai vezi nasul si barbia in oglinda (mare pierdere!) si o sa fie nevoie sa iti iei o husa de buze  (e investitia prea mare ca sa nu o protejezi pe timp de noapte). In plus, vei strange dupa tine pe strada un card intreg de boboci de rata, care te iti vor zice: „mama”. Din dragoste…
Fii stupida! Da o gramada de bani, transforma-te dintr-o fata frumoasa intr-o creatura hidoasa, pe banii tai sau ai sponsorului.
Si tu poti fi penibila!
Si tu poti fi spaima orasului!
Fii in pas cu moda!
Maltreateaza-te!
Instaleaza-ti colacul pe moaca si primesti gratuit doi neuroni!
Buzifica-te acum!

AI CARTE, AI PARTE! „Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro. 

Fragment CARTE:
„Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă.
Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o.
Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul.
Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine.
Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă.
Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini:
-Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex!
Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare.
Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin.
Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

Paginile mele de facebook: cronicipebune, silviu iliuta.