Totusi, cat de cocalareasa trebuie sa fii ca sa te lauzi la teve ca ai pe tine bijuterii de 500 000 de euro?
Ana Maria Prodan si-a etalat ceasul Cartier de 10-50 000 de euroi, cele 9 bratari la vreo 20 000 de euro bucata, un inelus de 170 000 de euro si altul mai ieftin, de 30 000. Ceasul? „Decat 100 000 si ceva”.
N-are nimeni nimic cu banii pe care unii ii castiga in mediul privat si nu e vreo dovada ca ar fura. Mie mi se rupe.
Dar sunt atatia oameni in lumea asta, miliardari, din aia adevarati care pot cumpara sase Ana Maria Prodan in fiecare minut, cu tot cu fotbalistul ala pe care il batea ea, si nu se mai lauda atat.
Banii, de la un anumit nivel incolo, devin un sport. Niciun om normal dupa ce trece de 10 milioane, sa zicem, nu mai are nevoie cu adevarat de bani. Doar daca vrea sa isi cumpere o tara pe persoana fizica. Iar din punctul ala, din punctul in care ai multi bani, poti sa urmezi mai multe cai. Fie privesti totul ca pe un sport, fie simti responsabilitate pentru angajatii tai, iar atunci vrei sa iti mearga bine si tie, dar si lor, fie esti un cocalar si incepi sa ii arati. Nu l-am vazut pe Musk etalandu-si bratarile si rachetele de haur pe la Jimmy Kimmel, nu l-am vazut pe Gates venind cu un ghiul de 5 milioane la Fallon. Prostul-gust e clar cand incepi sa arati cati bani ai, sa pui noua bratari – ca mai multe nu incap, una peste alta, sa te invidieze lumea.
Ana Maria Prodan e milionara, e multimilionara, e foarte bogata, probabil. Iar asta e treaba ei. Nici macar despre ea nu e vorba, ci despre ideea de a chema o fiinta sa se laude cu banii ei, cu bistarii, cu gablonturile. Penibil. Dar mesajul pe care il transmit la tv, Denise Rifai, e ca ai mai chemat o melteanca sa arate cat haur poseda. Nu sa se vorbeasca despre ce face ea bun pentru oameni, oricare ar fi aia, ci sa etaleze opulenta, in vazul amatorilor de scandal care se uita la Kanal D. Se uita dupa emisiunea aia de cloaca cu tinerii manelisti inchisi intr-o casa, si o vad pe cotofana asta ca pe un mare model cu mentalitate de bisnitar: sa fac bani da iau un lantzau gros pa gatlej!
La noi, nici milionari nu-s adevarati, par desprinsi din filmele cu prosti.
CITESTE! A APARUT ! Click pe poza:
Cu autograf?
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare. Doua mai sunt in raft. Vin cu autograf. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.
Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
„La Botez, trebuie să avem și un fel de mâncare mai fițos, gen creveți prăjiți sau scoici sau melci. Pentru că Domnul Colonel va invita câțiva prieteni importanți.
– Din aceia care mănâncă des fructe de mare.
– În mare cresc fructe? a întrebat unchiul, cu expresia unui copil de un an care a primit prima jucărie din viața sa.
– Ești prostănac! i-a zis bunica. Este vorba de fructe ținute în mare, așa cum ținem noi gogonelele la saramură.
– Ce, noi nu băgăm pepeni la murat? a susținut-o mătușa, țipând la unchiul.
– Pepenii e fructe? a ripostat unchiul. Parcă știi tu că pepenii e fructe! Fără 100 de mililitri de țuică, unchiul meu nu e unchiul meu nu începe să circule prin sânge. Bunica a spus chiar că ar trebui să îi dăm să bea noaptea, în somn, printr-o pâlnie. „Ca să nu se trezească alt om, ca acum!” Mama Ameliei simte momentul greu și, cu o voce caldă, împăciuitoare, le explică țăranilor:
– Fructele de mare, domnule unchi, doamna bunică, părinte … Fructele de mare sunt, de fapt … A-NI-MA-LE. Creveți, stridii, languste, homari, crabi, caracatițe…
– Hai dă-o dracu’! răbufnește părintele. Absolut toți se întorc spre el.
Bunica îl mustră din sprâncene și din buze, apoi îl ceartă ca pe un câine neascultător
: – Părinte, părinte, nu ești ascultător! Dacă mai pronunți o singură dată „dracu”, te dau afară de la masă! – Cum să fie, bunică, creveții… fructe de mare?! Da’ ce, noi nu am fost la oraș să vedem creveți?
– Da, continuă ea. Chiar dacă este caracatiță, este o fructă de mare.
– Adica cum, doamnă? Poate ne spuneți că caracatița are frunze? continuă popa atacul. Toți din Armata Iliuță râd. Sunt cu capul pe spate, cu mucii la nas, cu cracii pe sus.”
Mda, cam asa e. Dar, ca avocat a’ lu’ non-pronutiabilul, nu cumva asta mediul de business din Romania? Etalarea de bogatie face parte din branding, in Romania, chestie care in alte parti e riscanta. Daca faci afaceri cu Emiratele, da, daca vinzi pe piata locala, e no-no. Deci, ce face mandra nu cred ca e (sau nu in totalitate) topism, ci transmiterea catre piata a mesajului ‘sunt un brand solid, ca dovada imi permit asta’. Decat zic, asa mediu de afaceri, asa afaceristi. Bai in BLM, nimic nu ne iese ca la oamenii normali.
De data asta nu mi a placut de voi, daca o faceti pe ea in toate felurile si voi v ati comportat tot Ca niste tarani, plin de invidie, hate si cu un Limbaj urat, nu ati aratat deloc ca ati fi mai buni ca ea. Sa nu uitam Ca totul s a intamplat la insistentele disperate ale prezentatoarei care e la fel de cocalara cu intrebarile ei penibile cat costa, cati bani aveti etc. Cand te duci in Romania toti te intreaba cati bani ai, cat ai PLATIT etc deci Romania colcaie de materialism. Iar voi ati aratat ca sunteti niste frustrati.
Paparuda are școala ? Cred că vreo 10 clase, că mai mult avea dureri de cap ?