„Pentru toţi care jigniţi şi urâţi Poliţia Română, vă rog ca data viitoare când aveţi probleme să apelaţi la oricine altcineva, nu la poliţie. Mergeti la popa!” a scris purtătorul de cuvânt al Brigadei Rutiere, Ovidiu Munteanu. El:
Domnule Ovidiu, eu nu sunt pe principiul “eu te platesc, faci ce zic eu!” Pastrez doar jumatate de principiu si te rog ca data viitoare cand ajungi tu la magazin si vrei sa iei o doza de bere, sa iei doar jumatate. Pentru ca eu nu-s de acord sa dau bani pentru un militian ca matale. Si ca mine mai sunt 50%, tot romani platitori de taxe si ei.
Mentalitatea asta de tip “ba, fac cum vreau io! Daca nu iti convine mergi in alta parte!” e tipica unui ghiolban care si-a deschis o saormerie in Berceni si le zice clientilor sa se duca dracu’. Si cu ala nu am nimic, e saormeria lu’ ma-sa, daca nu stie sa faca papa buna si sa se poarte frumos cu clientii, da faliment. Matale, nea Ovidiu, ai dat acum faliment. Nimeni nu mai cumpara saorma de la tine: e proasta, nu pui maioneza ca esti zgarcit, si confisti numerele alora care parcheaza in fata pravaliei. In plus, vanzatorul e un ghiolban care se scobeste in dinti, are mainile patate pana la cot si zice:
-Du-te, ba, la popa, sa iti faca el una cu de toate.
Saormeria matale, nea Ovidiu, a dat faliment. E condusa de o blonda si la par si la mansarda si are un meltean la ghiseu.
Daca erai intr-o tarisoara cat de cat normala, in care sefii din Politie ar fi inteles ca sunt functionari platiti de noi si nu stapani de sclavi, ai fi zburat al treilea. Dupa blonda bomba atomica pe care o cauta microfoanele prin prize si dupa comandantul care a dat ordinul sa fie confiscate placutele cu M*IE PSD, brav urmas al lui Postelnicu. Aia sunt primii doi.
Luati de aici recenzie! Si nu mai trimiteti mesaje sa va scrie oamenii de bine, mai bine puneti naibii mana si aruncati militienii din Politie! Incepeti cu dumneavoastra.
(poza: facebook)FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la
Jigneste imaginea membrilor Blue Knights si, in general, pe cei pasionati de motociclism.