Dorel sunt, iar acest obiectiv turistic, numit budagider, imi apartine. (Touristic, pentru straini)
Imediat ce treci de crestele muntilor Carpati, faci stanga la poalele dealurilor,mergi cu grija peste podetul de lemn de la rau, ajungi la biserica. Acolo intrebi unde se afla acest obiectiv turistic de exceptie: budagiderul.
De ce am ales sa creez in halul asta? E simplu.
1. Ceea ce vedeti nu este numai o toaleta!
Este un sistem ecologic complex de circulare a lichidelor prin natura. Absolut eco, vegan si mai ce vreti voi. Nimic nu se pierde, totul de consuma! Bei, mananci, tot acolo ajunge.
2. Ceea ce vedeti este si un aparat complicat pentru curele de slabire. Turistului care ajunge acolo i se face scarba si nu mai bea bere sau sucuri, cele care ii fac atat de rau.
Estimez ca in doua saptamani petrecute la pensiunea cu budagiderul, un turist slabeste in medie 10 kilograme. Mai mult ca la orice SPA din Europa. Apoi il ia Salvarea.
3. Funtioneaza si ca afumatoare. Cum? Simplu.
Se umple usa de frigider cu sunca, carnati, carnita, apoi se lasa turistul sa fumeze.
Cele mai bune produse afumate ies alea la trabuc.
Dragi romani din toate colturile tarii. La budagider vin zilnic 2-3 autocare cu truristi straini, dar romani ioc. Noi nu ne apreciem frumusetea, nu ne apreciem valorile si e pacat. Va asteptam si pe voi!
Rezervari la:
[email protected]
*cele mai recente articole pe facebook/cronicipebune
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro. TRANSPORT GRATUIT.
Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
Poza: facebook
Pingback: Când credeai că le-ai văzut pe toate, Dorel și-a făcut BUDAGIDER – De Citit Azi