Am citit in Adevarul ca un copil a fost umilit de o invatatoare pentru ca acesta i-ar fi dat un cadou facut de el.
„Doamna învăţătoare spune că băiatul meu ar fi interpretat greşit ce i-a spus. Însă sunt colegi de clasă ai copilului meu care au confirmat că s-a întâmplat cum a spus copilul meu şi că doamna l-a umilit verbal, am luat legătura cu ei. La fiecare oră, doamna învăţătoare i-a spus că îi dă cadoul înapoi”, a declarat pentru sursa citată tatăl copilului, care a mai spus că n-ar fi pentru prima dată când fiul a fost umilit la școală pentru că nu are bani”.
„A mai fost un incident acum două săptămâni. În clasă au fost aduse mai multe cărţi, iar doamna învăţătoare i-a spus băiatului meu: Tu nu cumperi că tu nu ai bani”, precizează tatăl băiatului. Ca urmare a incidentului de luni, 1 martie, băiatul a trebuit să meargă la psiholog miercuri, 3 martie. Copilul nu a mai mers la şcoală de pe 1 martie.
Elevul care a formulat acuzaţiile are nevoie de operaţie la ambii ochi, având de mai mult timp probleme cu vederea şi necesitând implanturi de cristalin, costul viitoarei intervenţii chirurgicale ridicându-se la 3.000 de lei.”
Vad lucrurile asa:
1. Daca invatatoarea a facut asta e penibila. E infiorator gandul ca un om ca ea, fara pic de suflet si empatie, se afla la catedra.
2. Nu inteleg de ce se pracrica in 2021 „cadourile”. Dpmdv orice altceva decat florile ar trebui sa fie considerat ilegal. E stupid.
CITESTE! A APARUT si nu e inca interzisa ! Click pe poza:
Cu autograf?
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare. Doua mai sunt in raft. Vin cu autograf. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.
Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
„La Botez, trebuie să avem și un fel de mâncare mai fițos, gen creveți prăjiți sau scoici sau melci. Pentru că Domnul Colonel va invita câțiva prieteni importanți.
– Din aceia care mănâncă des fructe de mare.
– În mare cresc fructe? a întrebat unchiul, cu expresia unui copil de un an care a primit prima jucărie din viața sa.
– Ești prostănac! i-a zis bunica. Este vorba de fructe ținute în mare, așa cum ținem noi gogonelele la saramură.
– Ce, noi nu băgăm pepeni la murat? a susținut-o mătușa, țipând la unchiul.
– Pepenii e fructe? a ripostat unchiul. Parcă știi tu că pepenii e fructe! Fără 100 de mililitri de țuică, unchiul meu nu e unchiul meu nu începe să circule prin sânge. Bunica a spus chiar că ar trebui să îi dăm să bea noaptea, în somn, printr-o pâlnie. „Ca să nu se trezească alt om, ca acum!” Mama Ameliei simte momentul greu și, cu o voce caldă, împăciuitoare, le explică țăranilor:
– Fructele de mare, domnule unchi, doamna bunică, părinte … Fructele de mare sunt, de fapt … A-NI-MA-LE. Creveți, stridii, languste, homari, crabi, caracatițe…
– Hai dă-o dracu’! răbufnește părintele. Absolut toți se întorc spre el.
Bunica îl mustră din sprâncene și din buze, apoi îl ceartă ca pe un câine neascultător
: – Părinte, părinte, nu ești ascultător! Dacă mai pronunți o singură dată „dracu”, te dau afară de la masă! – Cum să fie, bunică, creveții… fructe de mare?! Da’ ce, noi nu am fost la oraș să vedem creveți?
– Da, continuă ea. Chiar dacă este caracatiță, este o fructă de mare.
– Adica cum, doamnă? Poate ne spuneți că caracatița are frunze? continuă popa atacul. Toți din Armata Iliuță râd. Sunt cu capul pe spate, cu mucii la nas, cu cracii pe sus.”
