Cum te simti, ma, nemernicule, acum, ca stii ca ai distrus viata unui om?
Doamna aceasta ar fi putut avea o viata frumoasa, linistita, patru copii si un sot cu muschi. S-ar fi trezit la ora 5, si-ar fi bagat parul in basma, ar fi respirat aerul proaspat al diminetii, apoi ar fi luat-o pe ulita, alergata de caini, spre ferma de vaci. Unii ar da bani grei sa poata face jogging la 5 dimineata!
In loc de asta, acum sta noaptea pe WhatsApp cu partidul, iar dimineata are cearcane, parul ii sta valvoi, bea trei cafele. Stii ce rau ii fac unui om trei cafele baute dimineata? Ma, asta care ai votat PSD, i-ai distrus sanatatea! Cat despre par… in fiecare zi este nevoita sa stea cate 3 ore la coafor! Credeti ca sta de la sine asa impecabil? Nu mai zic de unghii, sprancene bla bla…
Daca nu ar fi fost nevoita sa devina ministru si s-ar fi facut mulgatoare, o meserie nobila si excelenta. Ar fi dat tarii laptic. In pauza de pranz, ar fi intins pe ziar o rosie, o bucata de branza proaspata, Eco, si ar fi ascultat muzica populara. Acum… acum ai nenorocit-o! Este nevoita sa comande la catering, si stii si tu cum e mancarea la catering… In loc de muzica populara, trebuie sa il asculte pe seful sau mustacios, care ii urla in telefon.
Ar fi putut avea o casa cu gradina, cu porci, cu oi, cu floricele! Dar tu ai votat PSD si i-ai nenorocit visul! Acum sta la un apartament dat de stat, cu microfoane in priza. Iar ea, in loc sa faca mamaliga, demonteaza in fiecare seara prizele, da interviu la Antena 3, apoi le monteaza la loc. Asta e viata, nemernicule care ai ales-o?! Ei nici macar nu ii place Antena 3, ii uraste! Tot ce iubeste e Etno.
Ar fi fost o mulgatoare fruntasa, pentru ca este absolut harnica, supusa si dedicata! Si ar fi vorbit toata ziua cu vacuta ei. In loc de asta, e nevoita sa vorbeasca in limba romana. Si asta numai din cauza ta! Ca ai votat PSD si au pus-o ministru, om rau si fara suflet ce esti! Acum iese la televizor si vorbeste despre „pronume”, baga un „decat”, in loc de „numai”. Se chinuie! Nu o vezi? Rosie la fata, transpirata, cu noduri in gat. Nici nu stii cat de greu ii este sa le vorbeasca oamenilor! Mai bine o pui sa curate cartofi si stii cat uraste sa curate cartofi, ca isi strica manichira!
Ar fi fost tandra cu vacuta ei, ar fi iubit-o! Dar tu ai votat PSD, au pus-o astia la Interne, iar ea este rea cu subalternii. Pentru ca nu stie ce sa faca, saraca. Nu ii apara cand Olguta ii face incompetenti pe politisti. Nu stie sa ii apare, ii crede propriile vacute, iar vacutele doar executa laptic. Acum vrea sa dea afara seful Serviciului Omoruri. E panicata, ii trebuia un tap ispasitor, e disperata sa isi ascunda incompetenta. CUM SA INDRAZNEASCA EL sa spuna la modificarile la Legile Justitiei sunt proaste? Vacutele nu comenteaza! Niciodata! El de ce vorbeste, ha?
Doamna Carmen e trista, nefericita, plange noaptea de rupe batista, si, in plus, in fiecare seara trebuie sa demonteze si sa monteze la loc prizele. In loc sa mulga vacile, este silita sa mulga statul. Spune si tu: asta e viata? Nu e crud?
Si toate astea pentru ca TU AI ALES PSD. Data viitoare sa nu se mai intample!
Sa redam tarii o mulgatoare excelenta. Demisia, Carmen Dan
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: Mansarda nu mai era Raiul si incet incet, bucatile de lemn pictate de noi imi pareau o joaca de copil, doar ca noi nu mai eram copii. Patul devenise doar un obiect insuportabil de mare intr-o camera in care nu mai aveam unde sa fugim unul de altul.
Adormeam spate in spate ca doi straini care sunt fortati sa doarma impreuna si se tem sa se atinga.
Dupa cateva luni nu am mai suportat.
-Vrei sa plec?
-Nu, ce ti-a venit?
Dar privirea ei, limbajul corpului, ochii…Toate spuneau: „Mi-e indiferent!”
Simteam ca nu ma mai iubeste, ca locul meu nu mai este langa ea.
Si am plecat
FRAGMENT:
„La NUNTA.
La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.
– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.
– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.
Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.
– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!
– Iepuraş e ăla? îl întreb.
– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.
Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.
– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.
– Nigeria.
– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.
Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.
– Există!
Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.
– Există! Ştiam eu! Uite la el!
Şi mi-l arată pe Makele.
– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!
Love me tendeeer…
– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.
– Elvis era alb! îi spun.
– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!
Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.
– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”
