Aveam un vecin incredibil de dement care-si incepea dimineata aruncand cu o piatra dupa o pisica. Tinea bolovanii pe pervaz, pe balcon, si de cate ori plecam la scoala il vedeam cum exercita sportul lui preferat. Si nu numai al lui, ci al tururor tampitilor din tara asta. Uneori nimerea pisicile, alteori nu. Dar nu dementul m-a socat, ci oamenii. Vecinii. Niciodata nu am auzit pe nimeni da ii spuna ceva. Niciodata!
Acum multi ani am fost in Turcia di am vazut prima data cum stau pisicile intre case. Cum sunt lasate sa traiasca, sa leneveasca, sa orice, ca niste animale prietenoase si care il ajuta pe om. Poza asta e realizata de Sorin B. si este dintr-un colt de Turcia, acolo unde oamenii au facut casute pentru pisici, acolo unde dementii, probabil, sunt pusi la colt de oamenii normali.
