In 2017, ca sa lucrezi la PR sau ca sa te ocupi de o pagina de facebook a unui brand nu mai trebuie sa fii istet si sa ai scoala, sa fii bun, sa ai cultura. Treaba asta e fumata!
In cele mai multe cazuri e suficient sa ai o diploma de Titu (Maiorescu sau orasul) si sa fii ruda cu patronu’ sau cu vreun sef de sectie sau sa ai o relatie apropiata cu seful.
O domnisoara/un domn de la Pr-ul Big Brands Outlet a postat pe facebook urmatoarea grozavie (a se citi: mizerie). Captura de la Adriana Stoian:
Cum ar veni, individului de la Big Brands Outlet i s-a parut haioasa comparatia intre lagarul de exterminare nazist Auschwitz si cladirea Fashion House.
Sunt doua variante:
-ori individul/a nu a auzit de Auschwitz, dar i s-a parut ca suna cool, nemteste. Caz in care ea/ea ar trebui concediat/a pentru incultura crasa.
-ori a auzit de Auschwitz si i s-a parut cool ca magazinula copiat o parte din proiect dupa un lagar de exterminare. Daca nu sesizau niste oameni pe facebook gogomania, va dati seama ca ar fi continuat comparatiile? (intre pantofii de piele si obiectele din piele de om facute de nazist… Nici nu vreau sa ma gandesc!) Cat de mult sa fumezi ca sa ti se para haios?
Big Brands Outlet a sters postarea si s-a facut ca ploua.
Update:
Urmeaza scuzele (sursa: facebook Big Brands outlet), de genul: nu noi am facut, noi doar am luat ca smecherii (fara sa citam sursa) de pe un site de afara, pisica ne-a mancat tema, altii sunt de vina. Penibil!
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE PRECOMAMDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro.
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
