Ce a ajuns si STILUL…

M-a pus naiba sa ma uit la „Bravo, ai stil!” De fapt, m-a pus o colega, dar in cazul de fata e acelasi lucru.
„Uita-te, ba! Nu trebuie sa ai prejudecati!” Asa ca am cautat o emisiune si…

Mai intai a aparut juriul. Un domn cu barba, Maurice, care vorbeste extreme de afectat si spune cuvinte grele.
Cam toate sunt cuvinte in limba engleza, luate pe sus, violate si fortate sa faca parte din limba romana: „fashionista”, „girls stuff-urile” etc. Cred ca si-a facut si numele sa sune strain, si ca ala adevarat nu e Maurice, ci Marin sau Mariusel.

Iulia Albu are cele mai multe cuvinte in limba romana. In special patru, repetate incontinuu: „Eu sunt Iulia Albu! Ei nu ii place nimic din emisiunea aia, niciun concurent, niciun membru din juriu, nimic! Exista o speranta sa isi dea seama ca nu se place nici pe ea si sa plece?

Cealalta doamna din juriu e din Titan sau Rahova, e de-a noastra. Vorbeste mult cu: „PĂ, BĂ, MĂ”. Pana sa o vad  in juriu de „fashion„, nici nu stiam ca baietii din Rahova au atata stil.

Razvan Ciobanu e o fantezie. Mai bine las poza sa vorbeasca.

Si concursul e cam asa: tot felul de fete, chinuite de talentul de „fashioniste”, vin in fata juratilor, iar acestia le fac de cacat. Serios, as putea spune mai frumos treaba asta, dar esenta ramane.
Cand juriul este destul de bland si nu face destul scandal, concurentele sunt puse sa se certe si intre ele. Baietii de la Kanal nu concept sa aiba pe post o emisiune fara  paruiala. Asa ca gasesc  doua concurente si le pun sa isi arunce injuraturi si palme.

Pe sarite:
Concurenta 1: O tipa imbracata in port popular, cu un stiulete de porumb in mana. Maurice  (sau Marian) s-a ridicat in picioare aplaudand. Sunt convins ca in mintea lui Marian era ca fata o sa faca floricele. (Dar el le zice popcorn.)
S-a asezat suparat cand a realizat ca e porumb de fiert si ca nu ajunge pentru toata lumea. I-a dat nota mica.
Iulia Albu a avut si ea ceva de spus, dupa doua minute de gandire: „Eu sunt Iulia Albu!”
Cred ca isi repeta ca sa nu uite.

Concurenta 2: o fata frumusica, 5-6 litri de acid in buze, exact ce trebuie pentru emisiunea asta. Dar cel mai mult mi-a placut atitudinea ei: a venit in fata juriului ca si cum ar fi mers la toaleta! Tocmai a fost brevetatat pozitia wc.
Cred ca a vrut  transmita ceva juriului prin limbajul corpului, si ii multumesc pentru asta.

Concurenta 3: a venit deghizata in iulia Albu.
Ceea ce a blocat-o putin pe posesoarea de drept a gainii, Iulia Albu, care, derutata de asemanare, nu a mai putut spune timp de cateva minute bune: „Eu sunt iulia Albu!”
Intr-un final, adevarata Iulia Albu si-a dat seama ca nu se uita la o oglinda si a facut-o cu ou si cu otet pe fatuca din fata sa. I-a spus clar si raspicat: „Eu sunt iulia Albu!”

Am inteles ca sunt foarte multi baieti care se uita la emisiunea asta.
Nu spun ca e rau, dar as vrea ca,  dupa ce iesiti de la coafor si de la manichiura, sa imi explicati si mie de ce.

de Silviu Iliuta

*cele mai recente articole pe facebook/cronicipebune

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”

poza: facebook Razvan Ciobanu