Ce face un smecher cand vede un monument?

Am vazut si eu poza cu Iohannis stand in fund pe un scaun de la Masa Tacerii. As vrea sa spun ca sunt perfect de acord cu el si ca nu mi se pare ca a facut vreo gafa, asa cum scriu toti jurnalistii rai. De ce?
1. In primul rand, orice smecher roman care vrea sa arate el ca este smecher se catara pe un monument. Cum sa arati altfel ca esti mai monumental decat momumentul, daca nu te cateri pe el? Ha?

Iohannis are o functie, nu? Asta inseamna sa fii smecher la noi. Uite, ce poza faina!

As vrea sa il rog pe domnul Iohannis ca data viitoare sa se traga in poza sus pe Coloana Infinitului. Am auzit ca de acolo il pot vedea toti, chiar si cei din Sibiu.

2. Primaria Targu Jiu naste de vreo 10 ani de zile o hotarare prin care sa interzica vizitatorilor contactul cu operele. Dar vorbim de aceeasi primarie care a pus sa fie spalata Poarta Sarutului cu jet sub presiune, da?

… sau care nu e in stare sa incercuiasca si sa gaseasca un paznic pentru Coloana Infinutului, da? Care, mai nou, este Coloana lui Ady. (semnatura zgariata si completata cu marker negru)

3. Cum ramane cu „Brancusi e al tau!”, adresat tuturor romanilor. Ce, Klaus nu e pe jumatate roman? EL nu are voie sa faca ce vrea cu un lucru care e „al lui”?

4. Vorbim despre MASA TACERII, da? Cum sa nu se aseze Klaus acolo? !
E ca si cum i-ai interzice lui Mutulica sa stea acasa la el. Pe bune?!

AI CARTE, AI PARTE! „Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”

sursa poze: dexonline.ro