Citeam despre filme si mi-a sarit in ochiul stang informatia despre cel mai profitabil film din istorie.
Se pare ca nu e Singur Acasa, chiar daca se scurge pe toate televizoarele in luna decembrie, pana si in Burundi. Nu e nici Titanic, desi am putea ca sunt mai multi litri de lacrimi varsati la filmul ala decat are apa Atlanticului.
Filmul cel mai profitabil din toate timpurile e un p@rnache de 25 000 de dolari si se numeste Deep Thr@at.
E facut in 1972, motiv pentru care nici n-am vrut sa il vad, pentru ca simt ca voi ramane cu traume, dar el a scos pana azi 600 de milioane de dolari.
Marea inovatie a filmului, turnat in 6 zile, ar fi montajul in paralel al unei secvente de s3x cu al unei rachete la decolare. Nixon a deschis cruciada impotriva lui, drept pentru care lumea voia sa il vada, iar flmul rula in bucla, din stat in stat, 20 de ore pe zi. Producatorii povesteau ca nu mai aveau timp sa numere banii, asa ca ii cantareau. Actorul principal a primit 5 de puscarie pe motiv de expunere de racheta, de simbol al pornogr@fiei, iar povestea e mult mai lunga.
Nu stiu de ce am scris asta, dar am simtit ca era pacat sa nu va impartasesc ce am aflat. Vizionare faina!
.
CITESTE! A APARUT si nu e inca interzisa ! Click pe poza:
Cu autograf?
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare. Doua mai sunt in raft. Vin cu autograf. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.
Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
„La Botez, trebuie să avem și un fel de mâncare mai fițos, gen creveți prăjiți sau scoici sau melci. Pentru că Domnul Colonel va invita câțiva prieteni importanți.
– Din aceia care mănâncă des fructe de mare.
– În mare cresc fructe? a întrebat unchiul, cu expresia unui copil de un an care a primit prima jucărie din viața sa.
– Ești prostănac! i-a zis bunica. Este vorba de fructe ținute în mare, așa cum ținem noi gogonelele la saramură.
– Ce, noi nu băgăm pepeni la murat? a susținut-o mătușa, țipând la unchiul.
– Pepenii e fructe? a ripostat unchiul. Parcă știi tu că pepenii e fructe! Fără 100 de mililitri de țuică, unchiul meu nu e unchiul meu nu începe să circule prin sânge. Bunica a spus chiar că ar trebui să îi dăm să bea noaptea, în somn, printr-o pâlnie. „Ca să nu se trezească alt om, ca acum!” Mama Ameliei simte momentul greu și, cu o voce caldă, împăciuitoare, le explică țăranilor:
– Fructele de mare, domnule unchi, doamna bunică, părinte … Fructele de mare sunt, de fapt … A-NI-MA-LE. Creveți, stridii, languste, homari, crabi, caracatițe…
– Hai dă-o dracu’! răbufnește părintele. Absolut toți se întorc spre el.
Bunica îl mustră din sprâncene și din buze, apoi îl ceartă ca pe un câine neascultător
: – Părinte, părinte, nu ești ascultător! Dacă mai pronunți o singură dată „dracu”, te dau afară de la masă! – Cum să fie, bunică, creveții… fructe de mare?! Da’ ce, noi nu am fost la oraș să vedem creveți?
– Da, continuă ea. Chiar dacă este caracatiță, este o fructă de mare.
– Adica cum, doamnă? Poate ne spuneți că caracatița are frunze? continuă popa atacul. Toți din Armata Iliuță râd. Sunt cu capul pe spate, cu mucii la nas, cu cracii pe sus.”
