Tare! Hibrid.
Ia de papa poruNb!
In sfarsit, nu mai trebuie sa facem nimic!
Culese acum 2000 de ani.
Astea sunt adevaratele masline, dezosate, prinse in Dunare.. Se prepara prajite, cu mujdei. 
Cum sa ratezi as o reducere de Craciun?! Trebuie sa fii nebun. 
Nici gogosarii nu mai sunt ce au fost… FACEBOOK Silviu Iliuta 
In sfarsit, au facut mutarea potrivita: spirtul Mona e la raionul de bauturi! (Multumesc pentru poza, Cristina!) 
Ieftin si gustos, de crescatorie. Necheaza in farfurie. 
O reclama din Republica Moldova. Nu comentez ca iau bataie. PAGINI DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare. Doua mai sunt in raft. Vin cu autograf. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1: PE ACEST LINK. 
Fragment din carte: : Mini Bucăţica ruptă din Amelia îşi lipeşte fruntea de a mea şi mă împunge. Apoi mă sărută pe obraz şi întinde degetul mare. – Piuu! – Piuu! Ne unim degetele. Ştiu că pare stupid, dar e „chestia noastră“ şi nu aş fi în stare să v-o explic. Am rămas amândoi cu ea dintr-o seară, când Mini Silviu şi Amelia dormeau, iar noi ne-am uitat la „E.T. Extraterestrul“. Avea vreo cinci ani: – Tati, malțianul cu capul male, E.T., are un deget magic? – Da, are un deget fermecat. – Şi el se luminează de câte ori simte că băieţelul îl iubeşte? – Exact. Degeţelul lui s-a aprins pentru că băieţelul îl iubea. Erau prieteni pe viaţă. Şi s-a ghemuit în braţele mele să vedem finalul. Apoi, a început să plângă. Un plâns cu sughiţuri, cu vorbe de neînţeles aruncate printre picături şi muci. – Tati. Tu mă iubeşti pe mine? Acum este momentul meu să plâng cu muci. – Până la stele. – Şi înapoi? m-a întrebat printre sughiţuri. – Şi înapoi. De o mie de ori până la stele şi înapoi. – De mii de mii de ori, tati? – De miliarde, de un infinit de mii de catralioane de ori! S-a oprit din plâns şi, serioasă, m-a întrebat după câteva secunde: – Voi verifica imediat asta, tati! – Huh? – Întinde degetul! M-am prins ce vrea să facă. Mi-am dat seama imediat! Aşa că m-am prefăcut că tuşesc, m-am aruncat pe podea şi am cotrobăit „după o pastila de tuse“ în sertar. – Ce ziceai? am întrebat-o cât am putut de serios. – Să îţi dau un pumn în spate, tati? Aşa cum face bunica atunci când tuşeşti? – Nu, a trecut. Ce ziceai că verifici? – Dacă mă iubeşti. Întinde degetul, tati! Şi ghemotocul ăla de copil pistruiat şi concentrat a întins uşor degetul arătător spre mine. Exact că E.T. De emoţie, a scos limbuța şi a închis ochii. – Piuu! – Piuu! Degetele noastre s-au atins. Lanterna micuţă din mâna mea trimitea puţină lumină pe ele. A deschis ochii mari de tot, apoi mi-a arătat zâmbetul ăla care ar topi toată gheaţa de la Polul Nord. Și-a lipit obrăjorul de al meu şi a zis în şoaptă, doar pentru mine: – Taaaati! Tu mă iubeşti! Nu m-am putut opri din plâns zece minute.
