CFR, te iubim!

Din presa (Stirile Pro tv):
„Un tren care a plecat duminica seara din Cluj a reusit sa ajunga la Constanta dupa 22 de ore, in loc de 12. Calatorii se plang ca au stat intr-o caldura naucitoare, fara apa sau mancare si fara sa primeasca vreo explicatie.”

„Draga CFR, imi permit sa iti spun asa pentru ca te simt foarte apropiat mie.
Atat de apropiat, incat o bancheta de-a ta e practic parte din mine acum. De, la 55 de grade se pare ca „pielea” banchetei tale se face una cu pielea mea. Prostia mea, ca mi-am luat pantaloni scurti!
Oricum, draga CFR, vreau sa iti multumesc.
Cand am luat trenul de la Cluj eram un copil rasfatat, plin de vicii si cu caracter slab.
Povestea e superba:
Mi-am cunoscut sotia la cateva statii dupa ce am plecat din Cluj. Era tanara. Si eu la fel.
Era pe culoar, statea intinsa si respira greu cu fata in pamant. Initial am crezut ca s-a impiedicat, dar ea lesinase.
Erau mai multe fete lesinate pe acolo, chiar si barbati. Dar eu am ales-o pe cea cu fusta mai scurta si cu ceva sanse de supravietuire.
I-am dat apa si am fost salvatorul sau. A horcait de cateva ori si a revenit la viata.
Ce poveste de dragoste fascinanta! Acum, suntem aproape de Constanta si ne iubim ca in prima zi. Spalam rufe impreuna, mancam de prin gentile calatorilor care nu mai misca si iesim impreuna pe geam ca sa ne arunce oamenii bautura. Noaptea facem asta, ca ziua nu ne putem misca de cald. Abia asteptam sa ne cunoastem si in afara trenului, sa ne incepem viata ca si cuplu. Asta…daca o sa ajungem vreodata in Constanta.

Intr-o zi, draga CFR, o sa reusim! O sa ajungem macar 3-4 din 1000!
Cand treceam pe langa Bucuresti s-a nascut primul nostru copil, intr-un vagon liber, la 62 de grade. Multumim ca nu dai drumul la aer conditionat, ca ai grija de noi sa nu racim.
Pana vom ajunge, ala mic va fi deja de scoala. Acum, sotia mea, caci am gasit un preot la clasa intai care ne-a cununat, e insarcinata in 6 luni. Sper sa il nastem pe uscat, nu pe sine. Deocamdata stam intr-un vagon la clasa a doua, dar speram ca, daca tot vine si al doilea copil, sa ne mutam la vagonul restaurant. Am facut deja cerere la seful trenului. Oricum e pustiu pe acolo.
Draga CFR, mi-am gasit fericirea datorita tie. M-am lasat si de fumat. Am ramas fara tigari acum cateva luni.
Am invatat sa rabd si de sete, de foame. Ca proviziile de la bufet s-au terminat prin luna aprile sau mai.
Si trebuie sa stii sa rabzi de sete si de foame! E un antrenament bun pentru casnicie.
Acum, pot supravietui in Desertul Sahara doar cu nisip si aer. Si cu o palarie de controlor CFR, pe care sa o rod incetisor, incetisor.
Multumesc CFR, sa ne traiasca asta micu’ si as vrea sa ne fii nas!”

Un calator, in mor*ii mamei voastre de ***** si de ****.

Citeste si: POVESTI

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din carte:  
„Mult mai bine în patul virginei. Și stai și așteaptă… Și oftează… Și stai, și sărută, și ține-ți mâinile departe… Și stai, și….
-Tebya ne ebut, ti ne podmakhivai! Dacă nici asta nu era limba rusă!!
-Repede! îmi zice Amy. Ai prezervativ?
-Două cutii…
-Două… ce?!
-Prezervative.
Atunci mi-am dat seama că să îți pui prezervativul pe organul fericirii este una dintre cele mai grele treburi atunci când ești în călduri. În primul rând, e aproape imposibil să desfaci fără gură folia aia inutilă de plastic. În al doilea rând, e musai să continui să o săruți în timp ce faci asta, ca să nu se înmoaie treaba. Apoi trebuie să ai mare noroc să nimerești fața și dosul cauciucului. Îmi trebuie o Facultate de Pus Prezervativul sau ceva… -Daca îți sare de pe ea, e pus invers! spune.
-De pe ce?
-De pe… dânsa.
-Îmi sare.
-Atunci întoarce-l.
În sfârșit, momentul dezvir… ”
.”