Am publicat o postare:
Aceasta groapa de gunoi numita ANAF.
Am primit 25 de plicuri de la ANAF, fiecare continand aceeasi scrisoare care spunea ca firma X, a mea, datoreaza nu stiu cate milioane unei firme Y, de care nu am auzit in viata mea. Milioane de RON, in fiecare luna. La final, mic, scrie ca: “daca nu datorati aceste sume, veniti pana la noi sa ne spuneti.”
Bun, ajunge mama la ANAF, ca reprezentanta a firmei, le spune ca nu am avut niciun contract cu firma Y, nici macar nu am auzit de ei. Raspuns ANAF, jur pe rosu:
-Stim, doamna, dar trimitem si noi plicuri ca firma aia e in faliment si poate mai recuperam ceva. Va avem in evidenta ca e un bon cu firma dvs., probabil ati cumparat un pix sau ceva de la ei. Noi trimitem la toti.
Asadar: ANAF trimite miilor de firme care au cumparat un pix de la firma Y, cate 25 de plicuri, cheltuind vreo 25 de lei (plic 16,7 ultrapost+ serviciu ramburs+ confirmare de primire Prioripost). Fara sa verifice in daca intre cele doua firme au fost vreodata contracte, fara sa aiba o evidenta contabila, fara sa aiba o farama de creier. Va dati seama cate mii de plicuri au trimis catre toate firmele care au cumparat o agrafa, un pix, o maslina de la aia? (Poate e si o tombola sau un concurs: angajatul ANAF care trimite cele mai multe plicuri castiga un televizor) Bani peste bani, platiti de noi, pentru care nimeni de la ANAF nu raspunde. Niciodata! Kafka ar fi scris 10 carti numai despre institutia asta, daca ne-ar fi prins vremurile.
M-a costat juma’ de atac atac de panica (baaa, cine plm sunt astia de le datorez atatea milioane de RON?), plus un drum la ANAF ca sa le demonstrez ca-s idioti. Nu toti, evident, ci doar astia care fac asta. Daca nu mergeam pana joi, imi puneau si poprire pe cont.:))))))))
Misto pe la noi!
In urma acestei postari am primit multe mesaje si comentarii in care oamenii spuneau ca si ei au patit la fel.
strong>FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
strong>FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
strong>FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Si multe altele…
Asadar, acesta este un mod de operare, o practica a ANAF. E ca si cum maine, daca imi permiteti analogia, ati primi o scrisoare in care sunteti chemat sa dovediti ca nu l-ati ucis pe unul, desi nu exista nicio proba ca ati fi facut-o. E ca si cum Politia ar trimite, in urma uciderii lui Vasile, vreo 22 de milioane de scrisori romanilor, in care ei sunt rugati sa declare pe proprie raspundere ca nu l-au ucis.
1. Stiti a ce iminsuna mie asta? A afacere cu plicuri. Conform Postei Romane, ciata: plic 16,7 ultrapost+ serviciu ramburs+ confirmare de primire Prioripost. Plus hartia de calitate. Calculati dvs. cat platiti pentru un singur plic.
Mi-au scris cativa ca plicurile sunt trimise de o firma a unui smecher din Rm. Valcea. Nu am posibilitate sa anchetez pe acolo, dar tare as vrea sa aflu un raspuns. Cine face profit din mizeria asta?
2. Cine raspunde? ANAF e o institutie in care cei mici sunt robotei pusi sa lucreze dupa regulile celor mari. In mod evident aceasta este o mare risipa de bani, oameni, energie. Cine plateste? Cine a stabilit acest mod de operare? E un sef care sa raspunda pentru mizeria asta sau o ingripam romaneste, ca de obicei?
OFERTA! 3 CARTI=59 de ron.
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până
Va spun sincer ca nu am vazut oameni mai distrusi decat colegii mei azi. Cand m-am apropiat de ei, la masuta la care fumau, o fata striga nervoasa:
-Am semnat petitia! Am semnat petitia!
A, zic, politica. Ma tirez incetisor, nu ma vede nimeni, ma duc sa trag o tigara dupa colt.
-Se refaca episodu’, in mortii lor! striga unu.
-Ce episod? Tot sezonu’ e de cacat! Sunt deja un milion de semnaturi!
Oamenii sufereau cu adevarat, oftau, gemeau, trageau nervosi din tigara. Toate simptomele unei depresii in masa.
-Cum mortii lor sa o omoare pe aia, ba? Cum dracu sa faci asa ceva?
-Eu stii cum terminam sezonu? Il bagam in foc pe Jon, iar el nu ardea, pentru ca e targaryan. si atunci mostenea el tronul, nu corbul ala cu trei ochi.
-Ce? intren si eu.
-Targaryan, asia care au dragoni, esti nebun?
Eram nebun. Nu stiam ca astia au dragoni, asa ca unei fete i s-a facut mila de mine.
-Ea a intrat in foc, evea trei oua de dragon. Toata lumea a crezut ca a murit, dar a iesit cu dragonii mici pe umar.
-Misto episodul ala, ba! Si au dat-o in bara la final.
Apoi mi s-a explicat, ca la prosti:
-erau trei dragoni, la final a trait numai unul, ala care scuipa mult foc, de arde orasul;
-corbul cu trei ochi e un om, pe nume Bran. Ala a castigat batalia finala, tronul.
-aia care au facut filmul au ziz ceva despre elefanti, candva, iar apoi nu au mai avut buget si nu au mai aparut elefantii;
-tot din lipsa de buget au trimis la lupta din ultimul episod niste cai, dar nu i-au mai aratat in batalie;
-la un moment dat, in ultimul episod (ala pe care erau revoltati toti) a inceput sa ninga! Unii au zis ca e cenusa, dar se pare c aau gresit si au bagat si niste ninsoare;
-plm, ce final dezamagitor, fara legatura cu nimic.
Acum am citit pe net ca in SUA sunt unii care te consiliaza la telefon de pe urma traumelor GOT. 40 de dolari pe ora ca sa vorbesti cu niste oameni care stiu tot serialul, iar tu sa ii intrebi:
-De ce a murit Ion?
si ei sa iti raspunda:
-Ion a murit pentru ca el va reinvia, dragule!
Si tu sa te calmezi.
I-am lasat in fibrilatii. Nu i-am mai vazut atat de nervosi nici dupa ce veneau din Piata Victoriei, cand dadeau astia OG13, nici cand nu au luat prima de Craciun. Oameni astia sufera, toti care au vazut GOT sufera, iar noi trebuie sa fim alaturi de ei. Eu voi lua diseara la mine doi colegi, o sa ne uitam la seriale proaste, incepand cu Sclava Isaura, ca sa vada si ei ca si acolo se intampla lucruri ilogice, ca sa vada ca si oamenii care urmareau serialul ala traiau dezamagiri cand o caftea Leoncio. Apoi o sa trecem prin Dallas, sa vada cum moare Bobby vreo 30 de episoade, apoi se trezeste ca si cum a visat una. O sa le arat dragoni de plastic, am niste jucarele de la nepotul meu.
Va tin la curent.
PS: e naspa sa fii singurul din grup care nu a vazut GOT. Acum ma simt extrem de prost ca sunt vesel, in timp ce toti oamenii astia iau pastile antidepresie.
dimineaţă.”
Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Fragment:
„Stiti cum se urca un munte? Pas cu pas.
Ei, asa am apropiat eu mana de sanul ei stang.
De cate ori radea, ridica putin bratul, iar eu mai inaintam putin.
Si inca putin, si inca putin!
Asteptam replicile amuzante ca pe minuni!
Dar, din pacate, Richard Gere este haios ca un tanc rusesc.
Probabil inmuiata de chinul meu, Creata a inceput la un moment data sa rada aiurea.
Richard: „You could be so much more!”
Creata: Hahaha!
Julia: “I’m gonna treat you so nice, you’re never gonna let me go.”
Creata: Hihihi.
M-a ajutat sa inaintez pe sanul ei, iar eu aveam grija sa nu dau niciun pic inapoi.
Spre final, cand Richard Gere s-a catarat pe scarile metalice ca sa ajunga in apartamentul Juliei, mana mea se catarase si ea pe suzeta stanga a Cretei.
Ptiu, drace!
Ptiu, drace!
Atingeam un san! Si nu era al Sabrinei, de pe posterul din camera mea.”
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI.
