Imi zic mai multi oameni sa scriu despre “prostia aia de film”, “filmu’ ala ce cacat cu Poponet”, Miami Bici.
Bai fratilor, n-o sa fac asta! Din multe motive.
Primul ar fi ca nu cred ca e o prostie. Am vazut numai trailerul, recunosc, dar stiu si ce a mai facut regizorul spaniol si chiar nu cred ca s-ar baga la o mizerie. Omul e bun.
Apoi m-as simti tare prost sa ma iau de un film in care niste oameni si-au bagat banii lor sau au alergat pe la sponsori dupa ei, desi nu aveau nicio speranta de castig. Stiu cat costa un film ca asta, binisor peste un milion de dolari, chiar daca au mai gasit actori moca si locatii pe prietenie. Nu il cunosc pe Maticiuc, n-am avut nicio treaba cu el nicidata, dar cred sincer ca e nebun pentru ca a bagat bani intr-un film din care mai mult ca sigur nu va scoate nici pe jumatate. La cati spectatori sunt la noi, chiar daca bate toate recordurile de audienta din toate timpurile, chiar daca il cumpara Netflix pentru 20 de tari, filmul nu isi scoate banii. Asa cred, poate spun prostii.
In conditiile astea, cum as putea sa ma apuc sa scriu orice despre faptul ca oamenii aia fac ceva, ce vor, cu banii lor?
Nu m-as duce la film. Nu ma injurati pentru asta, dar am o problema cu actoria baiatului de la Bromania. E o chestiune subiectiva, nu va luati dupa mine. Schimb imediat postul cand il vad in reclamele Vodafone si nu cred ca as suporta sa stau doua ora intr-o sala cu el. Dar e pur subiectiva.
Insa recunosc ca mi se pare foarte tare ideea ca oamenii astia incearca sa faca filme comerciale. Sunt peste zece ani de cand nu ma pot uita la filme romanesti, pline de angoase de violuri, de avorturi si de metafore. Valul vechi de filme cu ingineri a fost inlocuit de valul filmelor cu angoase si probleme existentiale. Toti putzoii de 30 de ani au angoase legate de Comunism, desi ei s-au nascut cand intra dozatorul TEC in tara. Nu suntem in stare sa spunem cinematografic o poveste, nici macar la nivelul filmelor americane de serie C, dar ne umplem de premii. Premii si zece spectatori in sala, asta e filmul romanesc. Tot parerea mea.
Iar genul Miami Bici, asumat comercial, bina filmat si fara pretentia de a reforma intelectual planeta, ne lipseste la greu.
Recunosc ca desi nu as merge sa il vad la cinema, v-am spus de ce, o sa cumpar un bilet. Pentru ca sunt chiar de laudat niste oameni care incearca. Nu e putin lucru.
