In fiecare dimineata, imi beau cafeaua pe terasa cu Bella si Coffee. Eu ma uit in zare catre blocurile care s-au ridicat, jumatate de ora, si imi imaginez ca vad un mare si frumos camp, ca acum un an, in timp ce ele se intind la picioarele mele. De obicei, Bella adoatme si umple aerul de miresme rezultate in urma digestiei, in timp de Coffee sare pe mine, se catara pe picioare, isi ascute ghearele de umarul meu, vrea sa ma linga pe gat, varsa scrumieta si imi bea cafeaua. Ea e dementa:
Bella m-a iertat ca am lipsit o saptamana, e mai mare, stie ca ma intorc mereu, dar azi Coffee nu a venit, e suparata pe mine.
Am chemat-o de doua ori. Nimic. Apoi am adus-o cu forta, carand-o in brate ca un erou tocmai de la ea din casuta. Ce a mai ramas din casuta, pentru ca jumatate este roasa. Totusi, acoperisul inca se mai tine in picioare.
Acum, Coffe s-a asezat la picioare, cu spatele la mine si nici macar nu se chinuie sa-si bage botul in cana de cafea.
Sa vezi ca va trebuie s-o las sa rupa toti trandafirii din curte ca s-o impac!
Noile carti, la oferta:
