Cum te fraieresc astia cu „masina de cusut germana”.

Am vazut o postare:

Daca esti putin mai credul si pus pe capatuiala, imediat ti se aprind beculetele. Sa primesti 55-60 000 de Euroi pentru Singerul ala din pod pe care se pune praful, nu e putin lucru.
Si ma apuc sa sun, poata am noroc, na…
La primul numar imi raspunde un nene cu voce groasa.  .

Cu un limbaj sofisticat si un accent de neamt inchipuit, ma roaga sa ii dictez seria masinii. Intrucat nu am masina Singer, inventez ceva. Ii citesc CNP-ul de la coada la cap.
-Extraordinar! urla barbatul. Chiar aveti o masina Singer model rar! Autentica. Valoreaza aproape 60 000!
Imi salta inima de bucurie si ma gandesc deja la vacanta prelungita in Ibiza. Nu e putin lucru sa vinzicu 60 000 de Euro o masina pe care nici macar nu o ai sau care nici macar nu exista.
-Unde ne vedem? Aveti cash? ii spun bucuros.
Asta este momentul in care nenea se codeste putin si imi bajbaie ceva de genul:
-Prin banca, domnule! Ati vazut vreodata cum arata 60 000?
-Doar pe internet, ii spun rusinat.
-It’s a lot of money! ma ia el pe engleza.
Probabil a uitat ca e neamt. Apare o mica problema:
-Ah! imi zice dezamagit. Din pacate, colectionarul meu vrea doar doua masini la fel, cu serii apropiate.
-Am una, ii zic.
-Din fericire, stiu eu pe cineva care mai are una! imi zice. O batrana care da ieftin, la 1500 de Euro.
Asta e momentul in care il injur si in romana si in germana (google translate), apoi inchid. Omul, de fapt, voia sa imi vand o masina de cusut cu 1500 de Euro. Asta era teapa.
Al doilea numar:

Domnul care raspunde la numarul acesta e mai zgarcit. Imi ofera cu 10 000 mai putin pentru acelasi Singer original si extrem rar pe care il am! De data asta i-am dictat codul de bare de pe o cutie de cereale.
-Domnule, minunat! Daca ati sti de cand caut masina de cusut cu seria asta! Nu stiu cum ati reusit sa puneti mana pe asa ceva!!!
Ma simt generos, asa ca ii spun:
-Pentru ca sunteti un cunosscator si simt ca mancati cereale, ca si mine, v-o dau mai ieftin!
-Pardon?!
-Eu mananc cereale, credeam ca si dumneavoastra. Vand masina numai cuiva care mananca cereale!
-A,da, sigur.
-V-o dau la 35 000, ii spun!
Dupa cateva minute de discutie la liber despre cereale, masini de cusut, o matusa a domnului si colectionarii bogati din Germania, el imi spune:
-Bine. Mai ramane sa imi livrati banii de acte, 3000 de lei, apoi revin eu cu banii pentru masina. Ii bag in cont, vineri dimineata.
Ma simt generos si bun, dar nu chiar atat de bun. Asa ca il injur si pe acest domn in romana si germana (tot google translate) si inchid.
Concluzii:
-o sa merg la anu in Ibiza (daca apare vreunu’ care cumpara Dacia 1300 de prin anii ’80 cu 20 000 de Euro)
-nu picati in teapa asta! E pentru fraieri.
-omul care a postat, Cristi, are dreptate: daca vedeti un anunt din asta, ar trebui sa il faceti franjuri. Bunicii nostri nu

Citeste si: Cate poti invata in trafic!

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”