… ne zice doamna Firea. Pentru ca traficul in Bucuresti este la fel de prost ca inainte sa vina ea la Primarie. Chiar mai prost. Pana se vor implini aberatiile… pardon, visurile cu tramvaie suspendate, ramanem cu picioarele pe pamant.
Nu exista placere si bucurie mai mare decat sa conduci prin Bucuresti zilele acestea!!!
Iata ce poti face, daca esti destul de fraier incat sa faci asta:
1. Vezi niste filme!
Incarca pe tableta sau pe laptop un serial. Ai grija ca el sa aiba cel putin 17 episoade. Daca esti la volanul masinii prin centrul Bucurestiului, vei viziona primele 10 episoade intre Romana si Victoriei.
2. Scrie o carte!
Toata viata ti-ai dorit sa faci asta si nu ai gasit timp. Iata ca acum a sosit momentul! Daca ai drum pe Iuliu Maniu poti scrie un roman cam de 300 de pagini, iar daca drumurile te poarta prin Berceni sau Titan, gandeste-te de pe acum la un foileton.
Nu sta pe ganduri, toti fraierii de azi scriu cate o carte! Pana si eu.
Succes!
3. Urmeaza-ti pasiunea!
Oricare ar fi pasiunea ta, urmeaz-o! Daca, spre exemplu, esti pasionat de goblen, in orele pe care le petreci zilele acestea in trafic poti viziona peste 30 de ore de tutoriale pe youtube, apoi sa te gandesti doua-trei zile la aceste tutoriale si sa realizezi primul tau goblen. Toate acestea fara a te da jos de la volan!
Pentru a-ti urma acest vis, nu uita sa iei la tine ac, ata si panza. Daca, totusi, uiti ceva, nu te ingrijora. La prima intersectie de langa un mall, la semafor, ai timp sa lasi masina parcata si sa faci cumparaturi cateva ore.
4. Suna-ti prietenii!
Ai rude plecate in America, verisori de gradele 3, 4 si 5 pe care nu i-ai auzit de 20 de ani? Acum ai timp sa ii suni pe toti. Pe sora ta din Canada, care tocmai naste un baietel, o poti suna chiar de doua ori: o data acum si a doua oara peste o vreme, cand intra ala mic la scoala de soferi.
Asadar, nu te ingrijora! Ateapta linistit in traficul Bucurestean!
Intr-o zi, doamna Firea isi va da seama ca avem nevoie de masini de deszapezit si pentru strazile mici si trotuare. Apoi, peste 4 ani, isi va da seama si ca zapada nu se strange cu lopata si camionul, ci au aparut masinarii mai bune.
Sanatate!
Articol scris din trafic, pe telefon. Dar am mai scris vreo trei in cele 2-300 de metri pana la semafor.
Da…
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
Nu rata singura trilogie premiata chiar de autor: „Cronicile unui barbat!”.
Vanduta in peste DOUA exemplare. Aproape trei. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“
– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”
