Daca nici asta nu rezista la cutremur…

„Bai, fraierilor. Si vorbesc cu voi, strainii.
Stati ca prostii, occidentalii astia, si faceti cladiri respectand norme de rism seismic. Va faceti atatea griji ca idotii: ca vine cutremurul si va darama casa, ca trebuie sa reziste la nu stiu cate grade…
Ba, eu sunt Dorel. Constructor, zidar, mester si scriitor pe facebook (in timpul liber). Va spun eu: daca e sa cada blocul… cade!
Si voi dati banii ca idiotii pe studii, pe fiare, pe betoane. Uitati, ma,
INFOLIEREA ANTICUTREMUR, ROMANIAN STYLE:

Ati prins miscarea? Se indoaie putin? Ii arunci niste schotch si nu mai flambeaza. Trebuie doar sa te rogi sa nu vina vreo pisica sa il rupa. Dar pui si tu un paznic.
Stiti care e avantajul daca faci asa ceva in Bucuresti?
Nici dracu’ nu te controleaza:
-pe aia de la Primarie ii doare undeva. Astia nu sunt invatati sa previna dezastrele. Ei merg ca rechinii dupa cutremure si dau amenzi.
-arhitecti platiti de Primarie… practic, Bucuresti nu are. Daca iesi doua minute pe strada si vezi ciorba de cladiri, iti dai imediat seama.

Moda asta a cladirilor bine facute e in toata tara. Noi, romanii, uneori, o extindem si la alte lucruri. Pentru ca scotch-ul, ba strainilor, e sfant!
Daca e sa cada… oricum cade. Uite, in Timisoara, asa se face treaba.

In caz de cutremur, iti cade culoarea rosie in cap.
Iar in Vaslui folosim Picatura sau Pixipol. Un tubulet la un balcon. Mai da rateruri, dar… uneori ţine.

Ati inteles? Retinem, da? Scotch sau banda izolatoare.

Ne vedem dupa urmatorul cutremur, bai occidentali fraieri.
Sa trimiteti ajutoare: niste munti de scotch.

Lipiciosu Dorel

PS: O sa radeti, dar cladirile lipite romaneste rezista mult mai bine decat alea cu bulina rosie. Parerea mea!

Reducere mare la carti:

FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”