Doamna Carmen Dan,
Sunt Danut, un elev de clasa a treia, si simt nevoia sa va scriu aceasta scrisoare, dupa ce am vazut ca toata lumea rade de dumneavoastra ca ati spus PRONUME, in loc de PRENUME.
As vrea sa nu puneti la suflet, i se poate intampla oricui. Mie mi s-a intamplat pe cand eram in clasa a doua. Eram racit, ametit, tuseam, aveam 39 temperatura si m-a scos la tabla. Atunci aproape ca era sa spun ca Danut este pronumele meu. Aproape, dar nu am spus! Probabil ca nu eram destul de racit sau de blond pe interiorul capului, cine stie…
Acum as vrea sa va explic cum sta treaba cu pronumele si prenumele, pe intelesul dumneavoastra, ca sa puteti trece clasa a treia. Sa stiti ca asa le-am invatat si eu.
Doamna Carmen, deci PRENUMELE este numele mic mic al dumneavoastra, cum ar veni Carmen. PRONUMELE este EU, TU, EA, EL… Nu plangeti daca nu tineti minte, ma sunati si va mai spun o data, dar sa ma sunati cu numar ascuns ca tata nu va suporta pe niciunul din Guvern si mi-e ca va injura.
Acum sa va spun de complement. Notati pe ceva, va rog frumos, ca nu tineti minte pe dinafara: cand va spune domnul Liviu ca sunteti un ministru bun, ala nu e COMPLEMENT. E COMPLIMENT! Si, ca sa fiu sincer, tata zice ca e minciuna.
Oricum, doamna Carmen, daca va faceti o copiuta si o bagati in geantuta, de cate ori va intreaba ceva nenorocitii aia de ziaristi, o scoateti si va uitati pe ea. Cititi pe litere, cum puteti, dar citit repede notitele.
Si va rog sa nu va mai consumati ca aveti politisti in subordine mai destepti decat dumneavoastra, ca inteligenta e trecatoare. Dupa ce murim, suntem toti la fel de prosti, sa stiti!
Nu va necajiti, toti am trecut prin asta si sunt convinsa ca, daca va puneti cu burta pe carte si mai cititi de vreo 200 de ori manualul de clasa a treia, o sa puteti trece in clasa a patra. Acum sunteti de nota 4, dar nu va descurajati, doar ati vazut ca si domnul Liviu are nivel de clasa a doua la Limba Romana si uitati unde a ajuns! si e chiar si in libertate! Eu cred ca si dumneavoastra puteti ajunge chiar si Prim Ministru, asa, cu deficientele grave pe care le aveti si cu intarzierea asta.
Am vazut ca aveti probleme si la Matematica. Mi-a spus tata ca ati pensionat oamenii ca sa faceti economie de bani, apoi le-ati dat pensii mari si i-ati luat in colaborare pe aceiasi bani. As vrea sa cititi de mai multe ori fraza urmatoare, ca e grea: daca ionel are doua mere si doamna Carmen i le ia, dar apoi i le da inapoi si ii mai da inca doua mere, Ionel va avea patru mere. DOUA MERE SUNT MAI MULTE DECAT PATRU MERE. Daca nu intelegeti, puteti sa faceti cu Ana sau cu orice alt nume de pesedist caruia vreti sa ii dati mai multe mere. merge si cu Olguta.
Va astept la mine maine seara sa ne facem temele impreuna. Daca ramaneti in urma, promit sa ma opresc sa va mai explic o data, pentru ca nu sunt baiat rau si am mai facut meditatii cu copii intarziati. Si n-o sa va dau cu rigla pese palme, desi ati merita. A, daca tot veniti, luati-l si pe domnul Genunche. Pe el il punem la colt, pe coji de nuca, si ii dam sa citeasca din manualele de Gradinita.
PAGINILE MELE DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și international.
Fragment:„Sari! Saaaaaari!
De câte ori sărea, tricoul i se ridica și sânii se vedeau în toată splendoarea lor. Acum, că mă gândesc, era foarte dezvoltată pentru o fată de 15 ani.
Ca să vă dați seama cât de pervers eram: cel mai mult îmi plăceau săriturile combinate.
Alea în care începea să sară cu fața la geam, i se ridica tricoul până peste suzete, apoi se întorcea în aer cu spatele și ateriza cu fundul la mine.
– Nouă plus!
Îi dădeam note. În mintea mea eram în juriu la gimnastică și ridicam cartonașe.
O serie de trei sărituri combinate, cu aterizare pe podea.
Organul fericirii mă părăsise. Plecase de lângă mine și, printre gratii, ajunsese cu vârful la calorifer. Până în acel moment nici nu știam că se poate lungi atât. Și nici că avem un calorifer atât de rece în plină iarnă.
Am încercat să îl trag afară, dar nu am reușit. În fine, nu era grabă mare, puteam face asta și după ce se termina competiția de gimnastică.
După seria extrem de grea de sărituri, Maria a făcut ce n-a mai făcut niciodată. S-a oprit gâfâind și, transpirată și udă toată, a scos maieul.
Ce priveliște!
Organul fericirii lovea bucuros cu capul în elemenții reci ai caloriferului, ajutat și de mișcarea mea aproape involuntară din fund. Masca de calorifer scârțâia din toate încheieturile.
– Ze… ce! am apucat să o notez repede.
S-a șters pe gât cu maioul, apoi pe spate, ridicând sânii obraznici, după care s-a aplecat sprijinindu-se cu mâinile de genunchi și gâfâind la greu.
– Ze… ce pl… pl…us!
Mamă, sper că nu citești acest capitol!
În poziția asta, sânii Mariei și-au dublat mărimea și se văd perfect. Atârnă puțin spre podea, atât cât pot atârna sânii unei adolescente destul de dezvoltate. Minunatele tetine de suzete au căpătat formă ascuțită.
Mișcarea mea din fund înspre masca de calorifer a devenit din ce în ce mai rapidă, iar scârțâiturile se auzeau din vecini.
Așa îmi amintesc eu prima erecție.
