Doamnele Olguta Vasilescu si doamna Gabriela Firea au picioare scurte. Nu, nu ele, pardon! Ci minciuna lor.
Doamnele sustin ca parintii isi exploateaza copiii ducandu-i la miting. Legea invocata de ele:
„Articolul 27/2004, aliniat (4) al Legii 272/2004 care spune: „Copiii nu pot fi folosiţi sau expuşi de către părinţi, reprezentanţi legali, alte persoane responsabile de creşterea şi îngrijirea lor, organisme private acreditate ca furnizori de servicii sociale, instituţii publice sau private, în scopul de a obţine avantaje personale sau instituţionale.”
Asa e! Numai ca parintii isi duc copiii acolo pentru a le da o lectie de democratie. Stiu, e greu de inteles acest lucru pentru cineva care vine dintr-un partid cu un tatuc.
O lege insa ar trebui sa se respecta. O lege care sa interzica aparitia copiilor in scopuri electorale, pentru orice partid. Pentru ca, nu-i asa, una e sa mergi copilul la biserica, iar alta e SA FACI UN CALENDAR ELECTORAL CU O POZA CU COPILUL LA BISERICA.
Atunci, da. Minorul este exploatat pentru a aduce foloase adultului.
Tanti Olguta:
Nea Viorel:
Doamna Gabriela:
Iar doamna Gabriela:
Tanti Gorghiu, in penibilul film in care batea pe la usa copiilor:
Da, aparitiile copiilor in scopuri electorale ar trebui interzise. Avem o lege.
Cine o aplica?
Citeste si: Povestea psihopatului bataus si a tarancutei epilate. “50 Shades Darker”
Mizeria nationala numita “sa dam atentii pentru invatatoare si profesoare”.
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone. -Crezi că au adormit? o întreb. -Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește. Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen. Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei. Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat. Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum. Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei. I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia. -Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche. -Bine, gemi! -Nu pot, Aliona e trează. În pana mea! Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări. -Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice. -Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice. -Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot. Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo. -Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona. -Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy. -Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar în ochi.” 
