Practic, smecherii din peneleu s-au suparat pe Vlad Voiculescu pentru ca a dat public niste date, pentru ca a fost transparent.
In gandirea smecherilor care ne-au condus in ultimii 30 de ani, poporul roman e prost. Lui nu trebuie sa i se prezinte adevarul nefiltrat, necizelat, necoafat si netrecut prin filtrul gandiri unor hartogari din Guvern care actioneaza la ordinul sefilor bucatelor.
Acum e suparare mare din cauza ca Voiculescu a spus adevarul, ca a aratat: uite, nene, astea-s datele!
In opinia guvernantilor din ultimii 30 de ani, noi suntem mult prea prosti pentru a primi in plin niste date reale. Voiculescu e certat acum ca a facut exact ce a spus in campanie ca face si ca a dat publicitatii niste date REALE! Ireal. Ironic, nu?
Aceasta este pe scurt povestea acestor zile.
Pe Vlad Voiculescu il vor da jos, pentru ca supara penele, supara o parte din usere si pentru ca „noi nu suntem Suedia, nene, sa afisezi tu pe site cifrele adevarate, neprelucrate, iar oamenii sa inteleaga!”
Pentru transparenta v-am ales, ba! Nu pentru a coafa voi cifre, ca n-avem incredere in capacitatea voastra de a le coafa. Nu v-am ales regii si stapanii cifrelor pe care sa ni le serviti apoi in portii mici, asa cum vreti voi sa sune bine si asa cum faceti de 30 de ani incoace, manipulandu-ne ordinar.
V-am ales functionari si atat! Nu stapani, nu sefi, ci functionari.
In ziua in care fiecare roman va intelege ca Orban, Citu, Ciolacu si toti astia nu sunt sefii nostri, ci doar niste functionari platiti de noi, ca puterea e la noi si ca DATORIA lor e sa isi faca treaba cu TRANSPARENTA, in ziua aia vom avea o sansa. Pana atunci, avem mentalitate de sclavi.
Vlad Voiculescu, te vor da jos. Nu-s pregatiti sa fie functionari, nu-s pregatiti sa fie cinstiti. Transparenta inseamna ca nu pot fura, ca nu pot manipula. Si nu vor renunta la asta. Si din pacate, sunt prea multi din astia in partide, iar nici mare parte din popor nu da doi bani pe transparenta ta, Voiculescu.
Cred ca mai intai trebuie sa acceptam noi ideea ca asta e singura cale pentru o clasa politica mai cinstita, plina de functionari, nu de semizei. Da’ mai e mult pana acolo.
.
CITESTE! A APARUT si nu e inca interzisa ! Click pe poza:
Cu autograf?
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
NU rata singura trilogie premiata chiar de autor! Vanduta in mirificul tiraj de 4 exemplare. Doua mai sunt in raft. Vin cu autograf. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.
Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
„La Botez, trebuie să avem și un fel de mâncare mai fițos, gen creveți prăjiți sau scoici sau melci. Pentru că Domnul Colonel va invita câțiva prieteni importanți.
– Din aceia care mănâncă des fructe de mare.
– În mare cresc fructe? a întrebat unchiul, cu expresia unui copil de un an care a primit prima jucărie din viața sa.
– Ești prostănac! i-a zis bunica. Este vorba de fructe ținute în mare, așa cum ținem noi gogonelele la saramură.
– Ce, noi nu băgăm pepeni la murat? a susținut-o mătușa, țipând la unchiul.
– Pepenii e fructe? a ripostat unchiul. Parcă știi tu că pepenii e fructe! Fără 100 de mililitri de țuică, unchiul meu nu e unchiul meu nu începe să circule prin sânge. Bunica a spus chiar că ar trebui să îi dăm să bea noaptea, în somn, printr-o pâlnie. „Ca să nu se trezească alt om, ca acum!” Mama Ameliei simte momentul greu și, cu o voce caldă, împăciuitoare, le explică țăranilor:
– Fructele de mare, domnule unchi, doamna bunică, părinte … Fructele de mare sunt, de fapt … A-NI-MA-LE. Creveți, stridii, languste, homari, crabi, caracatițe…
– Hai dă-o dracu’! răbufnește părintele. Absolut toți se întorc spre el.
Bunica îl mustră din sprâncene și din buze, apoi îl ceartă ca pe un câine neascultător
: – Părinte, părinte, nu ești ascultător! Dacă mai pronunți o singură dată „dracu”, te dau afară de la masă! – Cum să fie, bunică, creveții… fructe de mare?! Da’ ce, noi nu am fost la oraș să vedem creveți?
– Da, continuă ea. Chiar dacă este caracatiță, este o fructă de mare.
– Adica cum, doamnă? Poate ne spuneți că caracatița are frunze? continuă popa atacul. Toți din Armata Iliuță râd. Sunt cu capul pe spate, cu mucii la nas, cu cracii pe sus.”
