De Silviu Iliuta–cronicipebune
Asa arata un om hotarat!
Primim doar fete, 90-60-90. Se accepta si 92 sau 94 la ultima masura. Veniti, lasati barbatii acasa, va asteapta o cazare de pomina!
Doammna ajuta, sanatate multa, randare si spor la descifrat mesajul!
Cel mai greu moment in viata: ala cand trebuie sa iei o decizie si iti dai seama ca tot dracu’ ala e.
Ba, persuanele care daunește masini de spalat la orele maxime de pe timpul nopti, va ia mama naibii pe care mai pune adidasi in masina de spalat! Va loveaza duamna Mihaela de nu va vedeti, pușlamalurilor ce sunteti!
Citeste si: Cate poti invata in trafic!
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
Vezi ca la ultima poza i-ai gresit numele duamnei: o cheama MIHELA, nu Mihaela.
Mihela…, nu Mihaela 🙂
Mă scuzați, da” ”randarea” ce este?