Pe Lacul Morii e frumos duminica. Primaria a amenajat vreo 5-6 bancute, cu tot atatea gratarele.
Asa ca duminica dimineata pe la 7, cand ma apuca pe mine alergatul pe malul lacului, gratarele sunt ocupate. Langa unul dintre el, mai précis rezemat de unul, dormea un nene inalt. De fapt, se scurgea incetisor. Si nenea si saliva din coltul gurii.
-Sunteti bine? urlu eu la el, mai mult ca sa-l trezesc sis a nu dea naibii cu capul de ceva.
-Bine, bine! Ptiuu, am atipit! M-a trimis astia mici sa tiu rand la gratar.
-Deja? La 8 dimineta?
-A, nu, ca aia mici vine pe la 12. E cateva gratare si aicea daca nu vii la 6 dimineata se ocupa.
Ma uit si la celelalte gratare. Fiecare avea cate un um arondat. Un barbat intins pe bancuta, cu capul pe sacul de carbuni, o gospodina atipita pe un scaunel de voiaj, dar cu mana intinsa pe gratar, ca nu cumva sa fuga sau s ail ia cineva cat ea doarme.
-Hai ca ma duc pana acasa sa imi iau o cafea, zice barbatul. Imi tii matale locul?
Il tin, ce sa fac. Face cativa pasi si se intoarce spre mine speriat:
-Te vad serios, nu chemi familia matale aici, nu?
Asta se intampla duminica trecuta. Ieri am nimerit pe la 12 si am vazut urmatorul peisaj:
De la stanga la dreapta: manea, manea de jale, pauza, Despacito, manea cu bani, victime, manea cu dusmani, Despacito.
Nenea inalt avea familionu’ la al doilea gratar, iar aia mici erau vreo 10 handralai mari cat sifonierul, cu nevestele aferente, care ele nu erau chiar cat sifonierul, dar macar cat un dulap.
Ca la ZOO.
De sus, de pe maul lacului, ii priveau vreo 200 de oameni, de pe bancute. La un moment a aparut un rocker destul de nervos asa, carand in mana o ditamai boxa. Si-a scos omul tacticos sculele, s-a asezat pe o paturica langa manelomani si a dezlantuit uraganul Rammstein.
Astia, manelisti si despacitoistii, destul de derutati. Au ramas asa cam inghetati cateva secunde bune, apoi au inceput sa se apropie amenintatori de rocker. Veneau asa, ca in Walking Dead, cam cum se apropie un zombie de un om cand vrea sa ii suga creierul cu paiul.
Rockerul nimic, tare pe pozitii, Rammstein la maxim.
Manelomanii si despacitomanii l-au inconjurat frumusel pe baiat, astia de sus ne uitam la eveniment, unii mancau seminte.
La un moment dat, dupa o piesa mai necunoscuta asa, a inceput Du HAST. Capul familiei sifonierelor, a urlat o data:
-Baaaaa!
Rockerul nimic, tare pe pozitie.
-Baaaaaa! urla iar sifonierul. Pe asta o stiu!
In secunda urmatoare, toti manelomanii si despacitomanii su ridicat manutele in aer, si-au suflecat manecile, femiele au apucat de fuste si au inceput sa le fluture. Acum canta toate lumea.
-Du, dudududu, hast, hast, hast, auauauauaua, mich! Auauauauua, sa moara, ce tare e asta!
Daca aflati cumva ca un rocker s-a sinucis… el e.
PAGINI DE FACEBOOK: Silviu Iliuta-
Fragment din carte: “Căprioara m-a chemat la ea, a doua zi. Purta niște cizme negre de piele, cu toc înalt, o fustă puțin mai lungă decât batista mea și o bluză mulată. Inutil să vă mai spun că nu purta sutien.
M-am holbat la ea câteva secunde, am studiat-o bine și tocmai când să spun ceva:
-Îti place?
-E bestial!
Stătea rezemată de frigider, cu fundul lipit de el, corpul încovoiat, o mână sus, strângând tare congelatorul, până la sânge, pieptul scos în afară și cu o mână își masa sânul drept.
Îmi zâmbește cu subînțeles și ridică ușor piciorul, lăsând să i se vadă o ață neagră, pe bost de bikini.
-Îți place ce vezi?
-E bestial, ți-am zis. De unde l-ai luat?
-Ce?
-Frigiderul. Face și gheață?”.”
