„De maine, nu va mai pot plati! Nu mai aveti de munca.”

Mie asta mi se pare ingrozitor. Sa muncesti 30 de ani din viata ta, sa ridici o afacere de la zero, apoi sa fii nevoit sa renunti.
Omul asta, Ramon Sesma Coronad,
are doua restaurante in Mexic, o firma de contabilitate, si 80 de angajati.
Acum va dati seama cati sunt si la noi? Pravalii mici, cu 2-3 angajati, sau firme mari.
Scriam inainte de criza ca firmele mici vor da primele faliment, iar unio comentatori de Facebook spuneau ca „acum plangem de mila privatilor, ma?! Bine ca nu mai au aia cafenele.”
Am tacut. Nivelul de intelegere e departe de normal. La noi, antreprenorii sunt priviti de multe capete seci gresit: „aia, ma? Aia care se imbogatesc peste noapte?”
E un talmes-balmes in capul romanilor. Multi ii confunda pe coruptii aia care fac afaceri cu Statul, pe firmele nepotilor, ei fiind in functii, cu oameni cinstiti. Antreprenorii trag din greu, sa stiti, in tara in care peste noapte te poti trezi cu un control la comanda sau in care taxele se pot majora fara preaviz.
Greu de inteles pentru un om care n-a muncit o zi in viata lui la privat.
Mesajul mexicanului:

Omul spune, intre altele: „sunt ultimii mei bani, de maine nu mai aveti de munca. Iar banii ii pot da pe taxe sau voua. Ce sa fac?”
Citeste! Oferta de aprilie.