„Cartela unica nu mai este doar un vis frumos penru bucuresteni!” a declarat Gabi Firea, in timp ce statea teapana pe un scaun, la conferinta de presa.
„Acum, sub excelenta indrumare a mea, care am fost inzestrata cu puterea lui Pandele, am reusit sa unificam liniile de autobuz cu cele de metrou. Priviti poza:
„Va vaitati tot timpul voi presa care sunteti rai si platiti de Opozitie si numai gura e de voi ca eu sunt buna si fac lucruri smechere pentru Bucuresti scuzati fraza lunga. Observati cat de mult se fluidizeaza traficul cu aceasta initiativa a mea.
Alegatorii opozitiei, care sunt si ei tot un fel de oameni, coboara din troleul 69 sau alt troleu sau tramvai si intra direct la metrou. Practic, din momentul in care au pus piciorul jos sunt deja in subteran. Sa se mai vaite ca nu au toate conditiile! Vor avea si cartel unica, de fapt nici nu mai trebuie sa arate cartela intre autobuz si metrou. Ci doar sa se arunce la statia dorita.
Este prima oara dupa 89 cand facem si noi in Bucuresti ca in Paris sau alte tari, cand oamenii au comunicare directa METROU-AUTOBUZ, fara a mai fi nevoiti sa mearga pe jos intre statii. Daca nu eram eu primarita, nu reuseam sa facem o capital europeana! Ma gandesc sa vopsesc in roz aceste gauri care duc in subteran. Adica in jurul lor. Si sa fac floricele si sa scriu simplu: statia Liviu, Gabi, Olga, Pandelica. Nu voi da nume de statie: Tudose.
Eu nu am incercat sa sar din autobuz in metrou, dar am inteles ca daca ai noroc si scapi, apoi mergi prin tunel, chiar te poti deplasa mai bine decat la suprafata, unde traficul e de rahat.
Daca si de data asta sunteti nemultumiti, chiar sunteti niste tarani rauvoitori!”
De Silviu Iliuta–cronicipebune
PAGINILE MELE DE FACEBOOK Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și internațional.
Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, dean supra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
