Doamna Carmen, nu fiți subărată pe supalternii care decăt râde de dumneavoastră!

Suberbă doamnă Carmen Dan, nu vă subărați pe cei care sbun că ați dat cu mucii în subă (că fasole nu mai mâncați) când ați scris că sunteți „supprefect”. Eu m-am prins din prima că o bersoană cu o inteligență atât de sublă, subradotată, suberioară și cu o freză suberbă decât glumește când scrie pe acte oficiale ca să îi inducă în oroare pe adversarii din partid. Că Opoziție nu mai există, PSD e opoziția subremă la PSD.
Vă sbun că ați brocedat corect, asta în cazul în care dvs. nu sunteți chiar convinsă că se scrie „supprefect”, ceea ce e nașpa, pentru că ar însemna că e corect și „sup pirou” sau „supt pirou”. Și nu e. O să rămâneți surbrinsă, dar „supt pirou” chiar nu e corect. Și nici „subozitor”. Doar „bronume” este.
Oricum, știu că nu țineți la subărare și că supalternii care fac mișto de dvs. nu vor suferi repersursiuni. Chiar dacă sunt sburcați la gură și suberficiali.

Nu vă temeți, în câteva zile supiectul va fi fumat și se vor subrapune alte supiecte, că îl dă afarăTudose, și totul va fi subrimat.
Eu nu fac mișto de dvs., să știți, nu zic că sunteți agramată, nu mi-ar trece nici în suptul capului așa ceva!

Nume: Iliuță.
Bronume: Silviu.

FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune

Aceasta care urmeaza e o reclama pentru carti. Daca te deranjeaza, imagineaza-ti ca sunt bijuterii, haine sau vibratoare.  Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

FRAGMENT:
„Dimineata unui grasan e asa:
Obezuții nu înjură niciodată cu voce tare. Ar fi TREI calorii consumate de pomană, aşa că preferă să o facă în gând. O să arunc rufele mâine în maşina de spălat. De ce mâine? Pentru că mâine am de gând să slăbesc miraculos şi o să fie mult mai uşor.
Al doilea pas. Cu multă determinare, plec spre baie, adică pun piciorul stâng în faţa piciorului drept. A doua înjurătură, tot în gând, vine în momentul în care realizez că trebuie să ocolesc scaunul pe care sunt multe resturi de felii de pizza.
-Morţii mă-tii de scaun cu cine te-a lăsat în mijlocul camerei! scap cu voce tare.
Apoi îmi dau seama că eu l-am lăsat, dar nu mai cer scuze morţilor mamei mele. Ar fi o pierdere de vreme şi alte TREI calorii date neantului.
Mă opresc. Un mic popas lângă scaun. Aud soneria telefonului, dar îmi dau seama că l-am lăsat pe pat. Numai un nebun s-ar întoarce trei pași să îl ia. Scaunul cu pizza este la jumătatea distanţei dintre patul meu şi baie. Aşa spune şi la carte: la jumate’ te opreşti şi îţi tragi sufletul! Cred totuşi că era vorba despre cărările de munte sau despre căţărări. (Graşii sunt informaţi. Ei citesc multe cărţi, dar în special cu format mare, tip revistă, ale căror pagini se dau aproape singure.) Mă gândesc serios: Să dau scaunul din mijlocul camerei sau o las pe mâine? O las pe mâine.
Cred că asta am făcut şi ieri. Dacă mă gândesc mai bine, scaunul ăla este acolo de vreo lună.