Doamna Vasilica, va rog si eu sa faceti ceva pentru mine, pentru o femeie simpla din popor.
Lina sunt, 56 de ani, din Patlagele. Patlagele de Deal, nu ala de campie, ca sa nu se confunde, ca aia sunt oameni rai. Doamna Vasilica, Vasilico, am vazut aseara poza matale la televizor. Asta:
Eram cu fetele la coaforul din comuna, tinut de curva aia a lui Ion, Cand a aparut poza asta, toate fetilii au scos capurilii din casti si au inceput sa aplaude.
Tanti Cordela, care e nasa mare duminica la o nunta, chiar a zis:
-Asa vreau, in pu*a mea! Asta e coafura care caut eu de ani de zile!
Elena, care vinde la paine la fostul Gostat, a luat-o razna:
-Ce coama cool are leul ala, fata! Sau e nebunu’ ala de Trump?
Ea e mai tinerica, asa, nu intelege cu coafura, e tunsa scurt, nici macar permanent nu are.
Oricum toate fetilii am cazut de acord ca sunteti modela noastra, ba chiar Angy, coafeza, chiar a pus o poza cu matale in geamul frizeriei. Si, credeti-ma, e mare lucru! Ea a acoperit poza cu Elvis, care era acolo din ’68, si poza cu CC Catch care o iubeste si pentru astia mai tineri era una care canta.
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
Se opreste barbatii din comuna, se uita la freza matale, se inchina si pleaca mai departe. Popa a si scuipat de trei ori, invatatorul a lesinat, de l-au dus aia cu salvarea la oras. Ce sa va mai zic, la toti le place! Pana si mamaia, care e femeie de servici la scoala, vrea freza din asta! De altfel, imi si adduce aminte de matale ca vorbiti engleza exact la fel! De parca si ea a stat 9 ani la Bruxelles, la UE, nu la Patlagele.
Rugamintea mea e sa imi dati si mie numarul de telefon al coafezei dumneavoastra, ca sa ne faca si pe noi, ca avem un botez in martie. Sau, daca nu aveti o coafeza si va faceti coama aia singurica, putem indrazni sa va rugam sa veniti sa ne ajutati si pe noi peste doua sambete? Stam cuminti, ne asteptam randul si va dam si spaga 5-6 lei de fiecare. Hai ca e mai mult decat ne-a dat PSD in ultimul an!
Daca tot faceti drumul, va rugam sa ne luati si niste rochite din alea roz , cum poarta doamna Firea. Noi, la Botez, imbracam cainii, pisicile,le punem fundite, ca sa fie frumoasa atmosfera. Alea sunt pentru oi.
Va asteptam cu drag. Cum intrati in Patlagele, intrebati de Lina, a treia casa pe stanga., stie tot satul, mai putin Marin, sotul coafezei, care nu are de unde sa stie.
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
Aceasta care urmeaza e o reclama pentru carti. Daca te deranjeaza, imagineaza-ti ca sunt bijuterii, haine sau vibratoare. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
FRAGMENT:
„Dimineata unui grasan e asa:
Obezuții nu înjură niciodată cu voce tare. Ar fi TREI calorii consumate de pomană, aşa că preferă să o facă în gând. O să arunc rufele mâine în maşina de spălat. De ce mâine? Pentru că mâine am de gând să slăbesc miraculos şi o să fie mult mai uşor.
Al doilea pas. Cu multă determinare, plec spre baie, adică pun piciorul stâng în faţa piciorului drept. A doua înjurătură, tot în gând, vine în momentul în care realizez că trebuie să ocolesc scaunul pe care sunt multe resturi de felii de pizza.
-Morţii mă-tii de scaun cu cine te-a lăsat în mijlocul camerei! scap cu voce tare.
Apoi îmi dau seama că eu l-am lăsat, dar nu mai cer scuze morţilor mamei mele. Ar fi o pierdere de vreme şi alte TREI calorii date neantului.
Mă opresc. Un mic popas lângă scaun. Aud soneria telefonului, dar îmi dau seama că l-am lăsat pe pat. Numai un nebun s-ar întoarce trei pași să îl ia. Scaunul cu pizza este la jumătatea distanţei dintre patul meu şi baie. Aşa spune şi la carte: la jumate’ te opreşti şi îţi tragi sufletul! Cred totuşi că era vorba despre cărările de munte sau despre căţărări. (Graşii sunt informaţi. Ei citesc multe cărţi, dar în special cu format mare, tip revistă, ale căror pagini se dau aproape singure.) Mă gândesc serios: Să dau scaunul din mijlocul camerei sau o las pe mâine? O las pe mâine.
Cred că asta am făcut şi ieri. Dacă mă gândesc mai bine, scaunul ăla este acolo de vreo lună.
