Doi sportivi au terminat ultramaratonul. Unul dintre ei e Tibi Useriu.
Tibi a terminat al doilea, dupa sapte zile de conpetitie. Doar doi, din douazeci, au ajuns pana final. Primul e un elvetian si inteleg ca a avut un echipamemt net superior.
Va scrie un om care, daca iese zece minute la minus 3 grade Celsius, intra repede in masina sau in casa, considerand ca si-a luat portia de iarna. Eu.
Singura forma de frig care imi place e inghetata. Si printre voi sunt multi care, dupa primii zece fulgi de nea isi umplu pagina de facebook cu status-uri despre urgia iernii si se panicheaza la minus un grad. „Breaking News: iarna!”
Asa ca, marturisesc, nu il inteleg pe Tibi Useriu. Nu pricep in ruptul capului de ce un om ar vrea sa mearga prin nenorocirea aia zile la rand. Si, pentru ca toata lumea vorbea despre faptul ca a castigat de trei ori competitia 6633 Arctic Ultra, am inceput sa caut filmulete cu el.
Ultimul dintre ele, de zilele trecute, incepea cu Tibi in genunchi.
Mi-am imaginat pentru o clipa cum e sa fii la minus n grade, in viscol, inghetat bocna. Singur. Si sa stii ca mai ai vreo 200 de km pana la sosire. Si am ramas intepenit, uitandu-ma la filmulet. (sursa: facebook Tasuleasca Social)
Prima secunda.
Dupa atatea sute de kilometri, aproape toti oamenii, ca sa nu zic toti, am fi apasat butonul de ajutor si am fi cerut un ceai cald.
A doua secunda.
Lunga de tot, cat ore intregi, pentru ca omul pare la pamant, invins. Am citit cursa au mai ramas doar sase competitor, oricum a ajuns foarte departe…
A treia secunda.
Nimeni nu ii poate reprosa lui Tibi daca cedeaza. Niciun roman normal la cap nu ii poate reprosa unui om o infrangere. Nici lui, nici lui Halep. Da, imi vin in minte Halep si sutele de injuraturi pe care le ia dupa fiecare infrangere.
A patra secunda.
Oare il vor injura si pe Tibi sau nu le pasa? “E, nebunul ala care merge prin frig.” Imi sterg transpiratia si astept. Astept. Hai!
Secunda 14.
Ridica batul din mana stanga. Nu stiu daca are forta, pare slabit, tremura. Nu e semn bun!
FACEBOOK: Silviu IliutaSecunda 22.
Se sprijina in doua bete si ramane asa pentru clipe bune. Aici deja mi-e frica sa mai clipesc. Se ridica?
Secunda 30.
SI… SE RIDICA!!!
A fost momentul in care am dat cu pumnul in tastatura, apoi am ridicat mainile in aer si am strigat prin casa: „Bine, maaa!” Imi amintesc ca am mai facut asta pe vremuri, la meciurile Nationalei lui Hagi sau de curand, la meciurile Simonei.
Tibi, nu te inteleg, nu am pretentia ca as putea sa o fac vreodata. Dar trebuie sa iti spun ceva: de cate ori voi intampina vreo greutate in viata, de cate ori o sa imi vina sa ma vait pentru orice, de cate ori voi avea tendinta sa cedez, ma voi gandi la cele 30 de secunde ale tale. Incredibil, omule!
Multumesc!
Prima secunda.
Dupa atatea sute de kilometri, aproape toti oamenii, ca sa nu zic toti, am fi apasat butonul de ajutor si am fi cerut un ceai cald.
A doua secunda.
Lunga de tot, cat ore intregi, pentru ca omul pare la pamant, invins. Am citit cursa au mai ramas doar sase competitor, oricum a ajuns foarte departe…
A treia secunda.
Nimeni nu ii poate reprosa lui Tibi daca cedeaza. Niciun roman normal la cap nu ii poate reprosa unui om o infrangere. Nici lui, nici lui Halep. Da, imi vin in minte Halep si sutele de injuraturi pe care le ia dupa fiecare infrangere.
A patra secunda.
Oare il vor injura si pe Tibi sau nu le pasa? “E, nebunul ala care merge prin frig.” Imi sterg transpiratia si astept. Astept. Hai!
Secunda 14.
Ridica batul din mana stanga. Nu stiu daca are forta, pare slabit, tremura. Nu e semn bun!
FACEBOOK: Silviu Iliuta
Secunda 22.
Se sprijina in doua bete si ramane asa pentru clipe bune. Aici deja mi-e frica sa mai clipesc. Se ridica?
Secunda 30.
SI… SE RIDICA!!!
A fost momentul in care am dat cu pumnul in tastatura, apoi am ridicat mainile in aer si am strigat prin casa: „Bine, maaa!” Imi amintesc ca am mai facut asta pe vremuri, la meciurile Nationalei lui Hagi sau de curand, la meciurile Simonei.
Tibi, nu te inteleg, nu am pretentia ca as putea sa o fac vreodata. Dar trebuie sa iti spun ceva: de cate ori voi intampina vreo greutate in viata, de cate ori o sa imi vina sa ma vait pentru orice, de cate ori voi avea tendinta sa cedez, ma voi gandi la cele 30 de secunde ale tale. Incredibil, omule!
Multumesc!
