„Noi avem o datorie fata de tara! Fata de alegatorii nostri din Teleorman, atat cei vii, cat si zombies.” a spus Dragnea.
„Am promis electoratului PSD ca abrogam Legea Gravitatiei. Oamenii ne-au votat, ne-au dat un mandate, au crezut in noi.
Iar noi suntem datori sa o ducem la indeplinire. Legea Gravitatiei trebuia abrogata acum multa vreme!
Ati observat ca sistemul e prost, mostenit de la Basescu. Obiectele cad si continua sa cada. Mai multi alegatori de-ai nostri din mediul rural s-au plans ca se lovesc de pamant, cand cad beti morti, seara, cand vin de la birt.
Ministrul Muncii, spre exemplu, Olguta, s-a plans si ea ca Legea Gravitatiei o face sa stea mai mult intinsa la orizontala. Se simte ca o cazatura.
E o lege daunatoare pentru romani si pentru cazaturile din PSD.
Guvernul Grindeanu a realizat doar 13% din promisiunea de a abroga aceste legi absolut nocive. Am promis ca Romania va trimite primul om pe Soare, avem asta la punctul 2 in program. Si nu s-a tinut de cuvant! Promisesem ca acel om va fi Klaus Iohannis. Nici de asta nu s-a tinut.
Ce mai avem pe lista? De abrogat:
-Legea lui Neton-pentru ca ne-am saturat de merele de import si vrem sa sprijinim productia autohtona. Iar Newton e un corporatist. (Ce, e tot ala cu gravitatia?)
-Legea lui Ohm-trebuie schimbata din „sunt ohm cu tine, esti ohm cu mine”, in „toti suntem oahmeni cu Liviu”. Acum e neconstitutionala si facuta pentru interesele strainilor.
-Legile lui Murphy-trebuie abrogate! In special aceea, „cand toti sunt prosti, pune in prost si mai mare sa ii conduca!”. Mi se pare evident ca e vorba de mine” a incheiat Liviu.
„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.
Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”
