Baiat cuminte, muncitor, de la tara, am 55 de ani. Raspund la numele de Liviu, dar oamenii ma mai striga si Mragnea.
Imi caut si eu sufletul pereche. Imi caut Prim Ministrul sufletului meu!
Tocmai am iesit dintr-o relatie si m-am despartit de Mihai. A fost o relatie scurta si intensa, precedata de alta relatie scurta cu Mrindeanu. Eu, cand ma implic intr-o relatie, vreau ca sufletul perechhe sa fie dedicat total.
Cum sunt eu?
Mie imi plac plimbarile romantice.
Mai ales cele in tari indepartate, gen Brazilia.
Ador sa citesc!
In special demisiile celor pe care nu ii suport.
Sunt matur si vreau o relatie serioasa cu un om fara vicii!
Pe Mihai il trimiteam sa imi cumpere tigari, iar el isi lua bautura.
Sunt familist convins si foarte fidel in dragoste!
Familia mea ideala e compusa dintr-o nevasta, doi copii si o amanta cu 30 de ani mai tanara.
Asta in cazul in care nevasta intelege. Daca nu, divortezi.
Sufletul meu pereche trebuie sa fie un om care imi accepta prietenii, care iese in oras cu ei. Si trebuie sa le dea lor toate lucrarile de autostrazi, sa treaca pe numele lor terenurile si padurile si sa le paseze toate contractle cu primariile. Atat! Sunt prietenii mei!
De la viitorul meu partener doresc seriozitate. Adica atunci cand ii cer sa fure Pilonul Doi de Pensii, vreau sa nu mai rada ca prostul.
Imi place mult masajul la picioare! In special cand partenerul meu, Prim Ministrul, se pune pres pe jos, iar eu il calc in picioare.
Nu caut fotomodele, nu sunt obsedat de frumusete! Ati vazut ce moaca avea Tudose, nu?
Asa ca, daca esti roman dornic si vrei sa fii Prim Ministrul meu, da-mi un mesaj in privat cu textul Mragnea. Sau imi poti trimite o inimioara. Preferabil ar fi sa fie inimioara lui Kovesi.
Nu raspund la bip sau la numar privat.
Sunt cald, te astept. Sau, la cum schimb eu premierii, stai linistit in casa ta si te caut eu. Estimez ca in 2-3 ani iti vine randul oricum.
Chiar, daca ii termin pe toti ce 19 milioane de romani, ce fac? Pot pune si un premier de afara?
PAGINI DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Acum poti FACE COMANDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro. Transport GRATUIT, daca iei si „Toate titlurile bune au fost date”
Daca ai chef sa citesti, comanda pachetul aici sau telefonic: 031-433.51.65
P.S Se livrează și international.
Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.
Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“
– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”
