Sa zicem ca esti o fata de 26 de ani. Sau 28. Si visezi in adolscenta la un Fat Frumos al tau, in termen de garantie (adica pe la 25 de ani), la un chip angelic cu o freza din aia cu carare, niste egari albastri si un cal alb. In plus, minunatul iti recita doua tone de poezii pe zi, miroase a flori de camp si atunci cand zambeste, ii apare o steluta pe canin. Si este iubit de tot regatul.
Apoi il gasesti. Este exact ca in visele tale!
Numai ca in loc de chip angelic, are moaca asta:
In loc de poezii, el recita niste “decat”, in loc de “doar”.
In loc de cal alb, are mai multi cai frumosi, dar negri, sub capota.
In loc de mirosul de flori de camp, vine dinspre el un miros de tutun amestecat cu mireasma de cabinet stomatologic falimentar.
In plus, Fat Frumos are mai multi ani decat tatal tau si il injura aproape toti din regat.
Si ce daca? Ce au toti cu fata asta? Ea este dovada clara ca dragostea e oarba. E surda. Nu are miros.
Dar nu asta e dragostea?
Irinuca, daca il iubesti, da-i bataie, tata! Pupa-l, ia-l pe sus, arunca sturlubatic cu frisca pe el, ciupeste-l, dati-va in leagane de flori. Bravo voua!!! E fix treaba ta cum, cat si pe cine iubesti.
Dar te implor… te implor… nu mai posta poze din astea pe Instagram sau pe Facebook. Ajung din greseala sub ochii mei, iar eu patesc ca azi: am luat sase pastile de Emetiral, am baut o votca, si tot nu mi-a trecut. Poporul asta n-are stomacul atat de tare si mi-e teama ca intram intr-o criza grava de medicamente. Iubiti-va in casa, in Brazilia, pe tunuri, in sediile PSD din teritoriu, in debarale… dar NU mai postati! Avem si noi un stomac sensibil!
Multumesc!
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Fragment: „Nu am înţeles niciodată de ce când îi este rău unui om, cineva se oferă să îi aducă un ceai.
– Ce ai, frate?
– Cancer!
– Aaaa, stai liniştit că am un ceai de tei… vindecă tot!
Mai nou e un curent, ierburile tămăduitoate sunt peste tot: Mănâncă acum trei legături de pătrunjel pe zi şi scapi de ciroză!
– E de tei, sigur o să îţi facă bine, Silviu.
Să-mi bag picioarele, e din ăla bun, de TEI!!! Ăsta vindecă tot!
– Sunt convins, eu şi când am avut pneumonie, tot cu ceai mi-a trecut.
– Ai rămas glumeţ! Ca atunci când eram mică, îmi spune.
Se apropie de mine, cu halatul desfăcut. Toată căldura pielii sale radiază înspre mine. De sub halatul ei ies unde şi mirosuri, ca acelea care îi făceau pe Tom şi Jerry să plutească. În traducere, pentru cei care au sărit direct la desenele cu roboţi: „Boss, era bine rău androida, frate! Te vrăjea ca un Bakugan din ăla care scuipă energie!“.
E prea aproape!
Începe să îmi maseze mâna dreaptă, la încheietură. E bine.
Apoi, pentru că nu are o poziţie bună, se așază lângă mine, pe pat. E mai bine. Sper că profită de mine, măcar acum când sunt bolnav… ”
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI.
nici poveștile de dragoste nu mai sunt ce-au fost odată