Articol dedicat doamnei Viorica Bucur (1946-2011).
O amintire din anii ’80.
Parintii deschideau geamul si strigau de se auzea pina in curtea scolii.
„A inceput Gala Desenului Animaaaaat!”
Asta era strigatul care oprea orice meci de fotbal, oricat de aprig ar fi fost.
La inceput, emisiunea dura aproape o ora si avea cateva rubrici, printre care si o posta a redactiei.
Doamna Viorica Bucur, poreclita „mama lui Donald”, raspundea scrisorilor telespectatorilor.
Imi amintesc o singura intrebare:
„X ne întreabă care dintre Chip şi Dale e băiat şi care fetiţă?” Şi răspunsul doamnei a fost că „amândoi sunt băieţei şi suferă după inima unei frumoase «chipendeliţe»”.
Imi pusesem de multe ori problema daca vreo veverita este fata.
Cu timpul, emisiunea a fost redusa la 10 minute/ saptamana.
Fugeam de la fotbal, urcam in fuga scarile si se duceau 5 minute. Mai prindeam jumatate de emisiune plus genericul de final. Dar merita efortul!
Este genericul pe care il am in cap si acum:
Doamna Bucur i-a adus in viata mea si a generatiei mele pe Donald, Popeye, pe Tom&Jerry.
Imi amintesc ce mi-a spus tata odata: „Olive din Popeye seamna prea mult cu Elena Ceausescu! Leit!”
Multi ani mai tarziu am aflat ca Popeye a fost la un pas sa fie interzis din cauza asta.
Mi-e si frica sa ma gandesc ce copilarie aveam daca selectia desenelor era facuta de un activist cu capul umplut cu ideologie comunista. Cine stie ce tristeti de desene mobilizatoare sau de protectie a muncii aveam sa vedem…
„Mama lui Donald” este aceea care ne-a facut cunostinta cu Lolek si Bolek.
Dar si desene rusesti senzationale: „Ну, погоди!”
Uitandu-ma la desenul cu iepuraşul cel isteţ şi lupul cel nătăfleţ, aproape ca a inceput sa imi placa limba rusa. Aproape.
Oricum, replica: „Nu zaietz, nu pagadi!”, era foarte populara in Titan.
Ajunsesem sa vorbim in ruseste si sa spunem asta in loc de: „Iti arat eu tie, o sa vezi tu!!”
In studentie, am aflat ca doamna Bucur este cea care a realizat genericul Telecinemateca, alta emisiune la care a lucrat si care ne aduna pe toti in fata televizorului.
Cand eram copil, Bucur insemna bucurie. E singura asociere pe care o faceam cand auzeam numele ei.
Era „doamna cu desenele”, care ne facea sa asteptam duminica.
Copilaria mea si a generatiei mele ar fi fost mult mai trista fara ea.
Doamna Viorica Bucur s-a stins din viata in 2011, la 65 de ani. Nu am apucat sa imi iau ramas bun atunci.
Multumesc din suflet pentru tot!
Citeste si:
Oh, ce trist! Imi placea foarte mult vocea domniei ei 🙂 Cat despre desenele animate, sa stii ca si picii de azi se distreaza grozav cu „Nu zaiet! Nu pagadi!” … Baietelul meu e fan 🙂 Ca sa nu mai spun de Chip si Dale 🙂 Sa fim recunoscatori pentru privilegiul de a fi cunoscut astfel de oameni si sa ne amintim de ei, cu emotie si bucurie.
Când s-au difuzat la TVR, înainte de Revoluție, Nu Pagadi? Sigur nu este o confuzie? Eu, unul, le urmăream aproape zilnic la Televiziunea Bulgară. Pentru că și bulgarii erau destul de selectivi la difuzarea programelor pentru copii.
Primul difuzat a fost prin ’81, era despre Olimpiada din ’80.
Ah ce-mi placea genericul acela cu soricelul ochit si mereu tanjeam sa vad tot desenul nu doar acel fragment. Dupa revolutie eram adolescenta dar urmaream cu disperare desenele animate, ce incepusera sa se difuzeze cu larghete, sa-mi scot parleala probabil pentru lipsa lor. Nici acum nu ratez un lung metraj animat.
Foarte faina postarea, Silviu. Iar genericul ala… proustian de-a dreptul, parca am simtit sub talpi scarile blocului, saream cate trei o data sa nu pierdem nici o secunda. Multzam!
🙂
Pentru a doua oara citesc ca asteptai ” Gala” duminica… Duminica, tin minte ca erau „Cascadorii rasului”.
Gala desenului animat era sambata, cel putin asa tin eu minte la 13:45, in emisiunea lui Tudor Vornicu „La sfarsit de saptamana”…
Mai era si Petre Mihai Bacanu, cu celebra lui catina, buna la toate.
Altcineva sa ma corecteze, daca spun prostii…
E simplu… a fost duminica in Album duminical o vreme, dar a fost si sambata intr-o vreme. Am cautat pe net, ne mor neuronii:))
Felicitari si multumiri pentru articol! Multumiri dnei Viorica Bucur pentru tot ce a facut! Sa se odihneasca in pace!
Bănuiesc că „ne-a făcut CUNOŞTINŢĂ” cu Lolek şi-ai lui. „CunoştIInţa” încă nu s-a inventat…
Şi, desigur, „a realizat genericul „TeleenciclopediEI””.
Adicătelea, pe româneşte, gaspadin Iliuţă, că altfel… nu, pagadi! Zău, nu „dau” bine chestii d’astea… a-gramaticale.
I si H scapat, scos. Danke!
Este vorba de Telecinemateca, nu Teleenciclopedia.
Faceti o confuzie.