Episodul 2-„Uite cine danseaza” vazuta de un „hater”.

De Silviu Iliuta–cronicipebune
Mihela e imbracata latino. Zana e imbracata latino.
Mihaela are rochie lunga. Zana nu a apucat sa isi ia si partea de jos.

Domnul Gigi vorbeste pe limba noastra azi. Si spune ca „intotdeauna e greu sa incepi”.
Calinescu il contrazice: „Cel mai greu e sa termini!” Pana aici, diferenta e data doar de varsta.
La care Mihaela completeaza” „Doamne, ce dor mi-era!”
Mda!

Andreea straluceste! Nu la figurat  ci la propriu. Arata ca si cum cineva i-a varsat sticluta cu aurolac pe sani.
PS 1: pot sa spun „sani”, pentru ca si zanele au sani. In afara de Degetica.
PS 2: eu sper ca, pana la finalul emisiunii, cineva sa ii spuna ca i s-a agatat un trandafir de ureche.

Mihai Petre pune punctul pe i: „Nu numai ca e foarte greu sa incepi si sa termini. E foarte greu sa si continui!”
Ma intreb, chiar nu se poate apela la Viagra sa sponsorizeze emisiunea asta?

Domnul Gigi spera ca Alex Velea sa gaseasca legatura intre sus si jos cu domnisoara blonda.
Cred ca cineva i-a spus ca foloseste prea multe metafore, iar aceasta este traducerea celei de data trecuta: „esti la Hyperion, coborat in lumea ei!” Cred, nu sunt sigur.

Andreea Marin: „Calinescu mi-a zis ca sunt o moldoveanca superba!”
Mihaela Radulescu: „nu cred ca ti-a zis chiar asa”.
Fetele astea au voie cu cutite in platou?

Oana Zavoranu face reclama la Kaufland. inca nu imi dau seama daca la raionul Lactate, la produse pe baza de silicon sau la cabinetul de psihiatrie de afara.
Nu sunt de acord cu sistemul de vot!
Ca astia sa o elimine pe Oana Zavoranu, trebuie sa ii votez pe toti ceilalti.
Nu era mai simplu sa fie o linie doar pentru cei ce n-o vor pe Oana?

Bai, chiar nu ii spune nimeni zanei ca i s-a prins un trandafir de ureche? Trebuie sa doara spinul ala…
Simt ca in curand o sa vad un ranjet fericit pe fata Mihaelei, cand din ureche va curge sange.

Domnul Gigi: „Mie mi-a placut personajul longilin vertical si relatia cu solul!”
Absolut toata lumea din sala a cazut pe ganduri.

Sandu Lungu este imbracat ca piratii din Caraibe. Ca toti piratii. Foarte simpatic baiatul. Baietii…

Pe blonda care danseaza cu Sandu am votat-o de pe 3 telefoane.
Ii poate spune cineva si ei asta?

De cate ori apare Miaela Radulescu, apare si reclama la Gerovital.
Aceasta e o rautate a producatorilor.

A intrat Rona. Am adormit.

De Silviu Iliuta–cronicipebune

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro. Transportul in tara, ORIUNDE, este de doar 5.9 lei.

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”