Stiti scrierea lui Orhan Pamuk-Eu sunt un Copac?
„Eu sunt un copac și sunt foarte singur. Când plouă, plâng. Plecaţi-vă urechea, pentru Dumnezeu, la ceea ce am să vă povestesc. Beţi-vă cafelele, ca să vă piară somnul, ca să vi se deschidă ochii, ca să mă priviţi cu agerime, iar eu am să vă povestesc de ce sunt atât de singur…” (fragment din „Ma numesc Rosu”)
Ei, bine, a aparut varianta romaneasca:

Eu sunt un copac si sunt foarte singur.
1. Se spune că am fost plantat în grabă, de un Dorel, fără minte la el, doar pentru ca asa i-a spus un sef la fel de tembel. Este adevărat. Acum, stau singur si plang in mijlocul drumului din satul Galeş, judetul Arges. Ce nume frumos predestinat eternitatii: Galeş. Alături de mine nu se mai află nici copaci delicaţi, nici ierburi de stepă..NIMIC. Există pământul, există cerul, asfaltul si masinile. Dar povestea mea este ceva mai complicată.

2. Desigur că Dorel era beat cand m-a plantat. Mirosul sau m-a ametit pe loc si am lesinat de cateva ori. Dar ma rusinez pentru ca stau de trei saptamani in mijlocul drumului si niciun om nu m-a luat de aici. Nimeni nu vrea sa ma planteze unde imi e locul. Intelegeti drama mea?

Ma simt înspăimântat, rușinat. Mi-e rusine de masini ca stau in mijlocul drumului. Si plang.

M-a vizitat si politistul satului. A vazut ca mi-e frig si mi-a dat vesta sa.
A trecut si Primarul pe aici, dar el nu mi-a curmat drama, ci mi-a agatat un carton. Nici macar nu stiu ce scrie pe el, nu pot vedea. Oare vor sa ma transforme in loc de pelerinaj?

3. Iar motivul principal al singurătăţii mele este că nici măcar eu nu știu din ce padure fac parte. Am fost abandonat aici si toti cainii isi fac nevoile pe mine. Vorba lui Pamuk: Nu vreau să fiu un copac în sine; vreau să fiu esenţa lui. Ma rog, prea multa filosofie strica. Asa ca o sa va spun pe şleau:

Puteti sa ma luati dracu’ din mijlocul drumului?!

Eu Sunt Un Copac, de Papuk