E foarte periculos Facebook asta, care da prostului satului ditamai portavocea. Oriunde apare un prost, se gasesc imediat mii de alti oameni prost informati care sa il urmeze.
O duduie, fosta la la AUR, acum plecata pe urmele lui sosoaca, a facut scandal ca nu e lasata la inmatriculari. Penibil,
se mira ca ii cer oamenii certificat verde. Iar ei, auritii, nu cred in certificat verde. Cred doar in dunga rosie pe buletin.
Toate vor sa fie Sosoace, scandalagioaice, anti-sistem. Anti-oameni. Dar cu limbaj de mari patrioate.
„Când am venit aici, luni, mi s-a condiţionat depunerea documentelor de a avea un certificat verde sau un test. Am refuzat acest lucru şi, aşa cum mi-au indicat doamnele de la ghişee, am lăsat documentele împreună cu suma de bani pentru numere preferenţiale şi am plecat acasă. Azi am venit, din nou, cu programare, pentru a întreba despre documentele mele. Aşa că stau şi întreb dacă documentele sunt aici, dacă sunt procesate şi când pot să le ridic. Au chemat poliţia locală să mă legitimeze”, spune Anamaria Gavrilă, în filmare.
Poliţistul aflat la intrarea în sediu i-a răspuns deputatei că angajaţii Serviciului Regim Permise şi Înmatriculări i-au transmis aceste informaţii şi că aceasta le-ar fi abandonat. „Trebuie să faceţi circ pentru a rezolva o problemă?”, i-a spus poliţistul, care i-a cerut, în același timp, să nu mai filmeze.
„Sunt un cetăţean român, unde sunt documentele mele? Dacă nu ai certificat verde, nu exişti în România. Nu funcţionezi, stai acasă…”, a răspuns aceasta.
„Am depus un jurământ să respectăm legea. Tu de ce nu respecţi legea?”, a întrebat-o poliţistul.
Un bărbat care a asistat la dialogul i-a cerut Anamariei Gavrilă să plece. „Avem de lucru, lăsaţi filmele pentru altă dată”, i-a spus acesta. „Azi, mâine n-o să mai aveţi de lucru, că nu vă mai lasă la lucru”, i-a replicat deputata.
„Staţi liniştită, că o să fie de lucru. Cine nu vrea să lucreze, n-o să lucreze. Chemaţi, bă, mascaţii să o ia de aici pe asta”, a reacționat bărbatul. „Mergeţi la lucru, că nu e nicio ruşine să mergi să dai la şanţ”, a răspuns Anamaria Gavrilă. (Digi 24)
Cititul desteapta!
Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“
– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”
