Fata cu gust de ciocolata.

2015
Se uita insistent la mine, isi duce mana la nas si se preface ca lesina de la miros.
„Nu se poate!”, imi zic. Brusc, ma invadeaza ganduri…

1988
Eram in pragul pubertatii, la tara la bunici.
Fata preotului era cu doi ani mai mare decat mine si se facuse frumoasa. Sau era frumoasa si inainte, dar eram eu chior.
Oricum, in vara aceea avea ceva care ma atragea. Avea o altfel de privire, se imbraca altfel…descoperise fustele. Ramaneam cu privirea lipita de genunchii ei si ma intrebam de ce fac asta.
Nu mai era baietoasa tovarasa de joaca de anul trecut.
Si, daca tot avea fuste, am zis ca o sa umblu toata vara dupa ele. Oricum, nu prea tinea de vointa mea.

2015
Ea se aseaza langa mine, pe bancuta din fata casei bunicilor. „Cat sa fie? 20 de ani?”

1988
Mergeam, din cand in cand, la biserica. O faceam dus de val, de sateni, de vecini, de parinti…de cine se nimerea.
Pentru mine biserica insemna: locul unde mirosea a ceara topita, incaperea cu cele mai multe batrane cu basmale negre pe cap, desene cu draci fierband in cazan chestii (eu presupuneam ca ii fierbeau pe Tom&Jerry, asa era intr-un desen), sfinti si ingeri fara sex.
Cand l-am intrebat pe preot ce sex au ingerii mi-a dat un raspuns atat de complicat, incat am decis sa nu mai intreb asta niciodata pe nimeni.
Sa imi fie iertat, nu imi amintesc ce sarbatoream in duminica aceea. Stiu doar ca toata lumea era adunata in micuta biserica si in curte. Erau chiar si betivii satului. Singura zi cand am vazut, in drum spre slujba, un lacat pe usa birtului…aceea a fost!
Unii stateau cocotati pe fantana, altii pe gard.
Un mic difuzor agatat de grinda elibera, din cand in cand, printre pocnituri, franturi de sunte: „Cel fara de pa*at”,”fiule”, „calea cea dre…a”,” Galileea”,” sfintilor”,” sa ne rug*m”.
Ma plictiseam. Ma plictiseam de moarte. Nu ma judecati, aveam 13 ani.
Incercam sa fredonez altceva in minte, sa gasesc locuri nepictate pe pereti pentru a-i spune preotului a doua zi ca ar putea sa ii deseneze acolo pe cei din familia Flinstone…Ma omora linia melodica si mirosul din jur.
Dupa vreo jumatate de ora, care in perceptia mea a durat o zi, am inceput sa picur ceara pe botinele pantofilor. Incercam sa desenez o buburuza.
As fi facut orice altceva! Chiar si lectii la chimie!

2015
„27”, ii zic.
„Ssst!”, imi pune degetul pe buze.

1988
Purta o rochita flanelata gri si mirosea a ciocolata.
Cand s-a lipit de mine, in mintea mea a intrat un dracusor de pe perete. A oprit melodia bisericeasca si a pus Foreigner-„I don’t want to live without you”.
Am dansat imaginar cateva minute, apoi dracusorul ne-a facut felul si a apasat pe STOP.
Unde a disparut?

2015
O fetita de 5-6 ani se apropie de noi. „Mami, ai zis ca ma duci la magazin. Merge si domnul la inghetata?”
Zambesc. Au aceeasi privire.

1988
Primarul se scobeste in nas, un tanar sta in genunchi si citeste pe ascuns ziarul pe care se roaga doamna din fata lui. O caut din priviri prin multimea pioasa.
Ma aplec si, printre picioarele primarului, ma uit in jur.
Uite-o, e langa altar. Singura care nu face semnul crucii sincron cu multimea, prea ocupata sa manance o ciocolata.
Nu pare deloc cuvioasa. Pentru ea slujba era ceva obisnuit si repetitiv. Se simte in biserica asa cum ma simt eu in sufragerie.
Imi face semn daca vreau sa musc din ciocolata.
Nu imi amintesc sa fi refuzat vreodata o inghititura de ciocolata…
Ridic din umeri si ii arat ca nu am cum sa imi fac loc pina la ea, ca mi-e imposibil sa trec de cele 3-4 randuri de doamne cuvioase.
Duce mana la las, apoi mimeaza un lesin.
Jucam in fiecare zi mima impreuna cu ceilalti copii. Jucam la rau, in livezi si pe bancuta din fata casei bunicilor.
Intr-o zi, un baiat a mimat un part. A dus mana la nas si s-a facut ca lesina, iar noi ne-am distrat copios ore in sir. Ba chiar a ramas ca un fel de salut peste timp.
Cred ca aveam o fata nedumerita, caci ea a repetat de mai multe ori gestul. Intelegeam, dar nu imi venea sa cred. Voia sa dau un part ca sa se dea babele la o parte, iar eu sa ajung langa ea, la altar.
Eram intr-o dilema crunta, numai ca pe atunci nu stiam ca se cheama dilema.
Daca faceam asta ajungeam aproape de rochita de flanel si de ciocolata. Daca nu o faceam eram un las si imi compromiteam sansele ca ea sa ma mai bage in seama. Cel putin in vara aceea.

2015
„Putem sa luam si o ciocolata?”, o intreb.
Ea imi zambeste si ma bate usor cu palma pe umar.

1988
Am gandit repede si am luat decizia in cateva secunde.
Problema era ca nu mancasem si nu bausem nimic in dimineata aceea si oricat incercam sa gasesc in mine o bula de aer …nu reuseam. Tocmai cand ai nevoie mai mare in viata de un pârţ bun… el nu vine !
M-am concentrat din rasputeri, m-am inrosit ca racul si am strans puternic din pumni. Mi-am adunat toate amintirile cu sucuri gazoase, Cico de mure si Brifcor, baute in ultimele zile. Am rascolit prin toate amintirile cu fasole cu carnati, fructe combinate cu lapte si porumb fiert si te miri ce…
Le-am luat si le-am concentrat intr-un maaaaaare…pârţ.
Imi cer scuze celor sensibili.
Fata ei zambeste toata, pot sa jur ca ii vad zambetul filmat cu incetinitorul. Apoi, clipitul…Apoi, linsul buzelor.
Pare tare mandra de mine. Iar eu…si mai si!
Sunt omul care a reusit sa dea un pârţ ca sa vina langa ea!

2015
„Ai merge pina oriunde pentru o ciocolata buna, nu-i asa?” Si rade.
Are dreptate.

1988
Asteptare…secunde bune…Doar asteptare.
Dupa atata efort, nicio baba nu se da la o parte ! Mirosul nu a razbatut prin mirosul de tamaie si vin.
Cel mai puternic invinge intotdeauna, iar pârţul meu era cel slab! Ce dezamagire!
Trebuia sa fac ceva, fata preotului imi zambea acum cu toata gura si din toate gropitele.
Trebuia cu orice chip sa ajung la ea!
Unde mai pui ca au ramas doar patru bucatele, adica un singur rand de ciocolata (cu lapte alune, adusa de la sarbi).
Nu aveam de ales! Judecati si voi!
Am dat foc prosopului cu care era infasurata lumanarea, am avut grija sa fie cuprins bine de flacari, apoi l-am aruncat pe jos, printre picioarele babelor din fata.
A functionat, au sarit ca arse! Nici nu erau departe de adevar.
Si, in urmatoarele secunde, „Galileea” popei a fost inlocuita sonor cu „drace”, „diavol” si alte oratanii.
Oamenii din jur au inceput sa vorbeasca tare, sa se agite si sa gesticuleze. Unii, cei mai in varsta, par indignati si agitati, iar cei tineri rad cu gura pana la urechi si multumesc Cerului ca au scapat de plictiseala.
Am profitat imediat de haosul de moment, m-am desprins de mana mamei si am sarit direct la usa altarului, langa fata.
Mama nici in ziua de azi nu stie ca eu am dat foc intentionat stergarului, si, de aceea, sper sa nu citeasca niciodata acest articol.

2015
Parca si acum merge cu incetinitorul. Vorbeste, dar nu reusesc sa o ascult.
In capul meu, dracusorul, DJ nebun, a pus din nou Foreigner.

1988
Iata-ma langa ele. Si langa fata si langa ciocolata.
Iar noi doi eram singurii oameni calmi din vacarmul general. Pina si preotul se oprise din cantat, iar oamenii din jur erau ferm convinsi ca si-a bagat dracul coada in biserica lor.
Eu eram dracul, dar in clipa aia nici ca-mi pasa! Eram la cativa centimetri de rochita flanelata si in astfel de momente nu gandesti limpede.
„Vrei?”, mi-a zis in timp ce a scos un patratel de ciocolata si s-a lipit de mine.
Nu eram sigur ce ma intreaba, dar voiam. Voiam orice avea sa imi dea. Asa ca am zis cu un sfert de glas: „Da !”
M-a apucat de mana si m-a tras in altar.
„Nu e voie (aici)…”, am vrut sa zic,dar mi-am inghitit literele. Doar pe 4 dintre ele.
Stiam ca fetele nu au voie in altar. Dar ea nu era nu era o fata oarecare, ci fata preotului.
Nu era deloc asa cum mi-am inchipuit eu: o masa inalta cu o Biblie, un lighean de tabla, o icoana cu mult aur ,un brici ,o bucata de sapun si…o papusa de canepa?! O …ce?Adica cum o papusa?! In altar a mai intrat si altadata o femeie? Si nu s-a sfarsit lumea?!
Nu intelegeam ce se intampla, am fost crescut timp de atatia ani cu ideea ca femeile nu au ce cauta acolo, iar acum…asta?!
O femeie aici ? SI…NU A VENIT SFARSITUL LUMII???
„Daca vrei, trebuie sa o iei de la mine”, a zis in timp ce si-a indopat in gura bucatica de ciocolata .
A fost secunda in care am uitat instant de sfarsitul lumii. Am uitat de toate cele care urmau sa vina: 666, fiara, potopul, urgia si celelalte.
Tot ce conta era gura ei inconjurata de gropite. Gura ei si bucata de ciocolata pe cale sa sa topeasca.
Si am sarutat-o !
Inca nu imi dau seama daca a fost un sarut sau o cautare asidua a bucatii de ciocolata prin gura ei. Sau poate amandoua.
Aveam 13 ani si sarutam o fata! Primul sarut!
In altarul bisericii! Cu o …fata ! Si nu imi imaginam asta privind la calendarele Adesgo din sertarul mamei, ci era cat se poate de real !
Era o fata in carne, oase si flanel. Ma saruta si chiar ma tinea de mana!
Dar nu era cum credeam. Nici ciocolata nu avea acelasi gust in gura ei, nici sarutul nu avea gust de fata.
Nu stiu cum imi imaginam gustul de fata, doar ca eu m-am gandit ca e altfel.
Mancarea e mancare, iar fata e…fata! In mintea mea erau clar separate si de neamestecat.
Gustul primului sarut era doar …straniu.
In zilele ce au venit am exersat mult cautatul bucatii de ciocolata prin gura fetei preotului. Atat de mult incat nu am mai jucat mima cu ceilalti in nicio zi. Plecam doar noi doi in livada si la rau. Cum nu mai zaream picior de om prin preajma incepeam sa exersam.
In ultima zi e vacanta mi s-a facut rau de la atata dulce. De comun acord am stabilit ca putem cauta ciocolata si fara…ciocolata.
Riscul de coma diabetica devenise maxim cand am luat hotararea asta.

2015
„Asadar, ai cumparat casa bunicilor tai? O sa vii mai des prin sat?”
Are aceleasi gropite.

CONTINUAREA : AICI