Sta in fata usii tale, pe prag, abandonata de oamenii rai. A fost aruncata si parasita de toti, inclusiv de tine.
Te-ai gandit vreodata ce simte ea in momentele astea?
Ce? Crezi ca daca e o simpla cratima nu are suflet?
Te inseli!
Ar fi trebuit sa fie cu tine peste tot.
Si atunci cand ai scris primul biletel de dragoste: „Vrei sami dai prietenia ta?”
Si la scoala. Ai ignorat-o de atatea ori. „Intro sambata miam luat caiete.”
Plange. Ti-ai batut joc de ea.
Imagineaza-ti ce simte cand tu scrii pe facebook: „fati”, „dami”, „la vazut”, „intro zi”…
Se simte abandonata, ignorata. Singura pe lume! Sufletul ei e distrus.
Ar fi trebuit sa fie acolo, cu tine!
Acum te poti revansa: ADOPTA O CRATIMA!
Ia-o din fata usii, primeste-o in casa ta si ai grija de ea!
E buna, e iubitoare si te ajuta mult in viata.
O sa vezi ca, odata ce vei adopta o cratima, oamenii isteti nu te vor mai bloca pe facebook.
Nu iti vor mai comenata: „Bai, idiotul asta are drept de vot!”
Cu ajutorul ei vei intelege cuvinte noi, despre care tu credeai ca sunt in engleza: „asculta-l”, „ia-le”, „inscrie-te”, „ia-mi”, „impusca-te”, „du-te”…
Nu iti cere de mancare, nu iti cere bani de buzunar, nu are nevoie de bona, nu vrea sa ii faci cadouri scumpe.
Tot ce isi doreste e sa iti aduci aminte de ea atunci cand scrii.
Deschide-i usa! Fii bun!
Silviu Iliuta.
Oferta carti. Cititul desteapta:
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”
Tizule, îmi place scriitura ta, dar, cu părere de rău, nu mă regăsesc în cele scrise aici… Am adoptat TOATE cratimele, toate-toate..! Si nu le voi abandona niciodata..! Ma scoate din sarite ignoranta celor care „scriu” aruncînd literele cu furca… Nu mai zic nimic ca-mi creste tensiunea…
Calm!:)
Foarte adevarat , dureros de adevarat.Pacat de bunatatea asta de cratima.
Sper să urmeze și „doar” la adopţie!
Dialog în piață:
– Ce dorește domnu’?
– Decât cartofi!
– De cât?
– Da, decât cartofi!
Sunt muuuulte.