Firea: „inauguram azi prima pista de biciclete, facuta in interior, din lume!”

„Piste in oras au toti prostii!” a spus Fierea.

„Noi am ales cea mai buna solutie: pistele de interior. Am inaugurat-o azi pe prima, la Primaria Bucuresti, etajul 3. Ea face legatura intre toaleta de la etajul 4, sala de mese si debaraua cu pantofi roz. Este prima de acest fel din lume. Orice cetatean va avea o cerere pentru primar, intra in cladire cu bicicleta, i se deschide usa frumos, trece pe langa biroul meu, imi face cu mana si nimereste in debara. Daca are noroc, cineva ii deschide usa, se cara si ii piere cheful de reclamatii si alte prostii. O sa punem si un semafor la wc ca unii consilieri USR stau prea mult si se…. Cand se face galben trebuie sa iasa, sa nu ne mai blocheze atat! Acum, cu pista asta din primarie sper sa nu ma umplu de hipsteri pe la ghisee. Mi-a zis Pandele ca-s un fel de paduchi care nu voteaza PSD. Plec, trebuie sa ajung la un interviu-surpriza cu Gadea. Ma asteapta in parcarea de langa bucatarie, de la etajul 2. El vine cu jeep-ul.”

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Acum poti FACE PRECOMAMDA PENTRU NOUA CARTE, „AM GASIT UN TITLU”, pe www.bookzone.ro.

„Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online de pe site-ul www.bookzone.ro.

Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.
-Crezi că au adormit? o întreb.
-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.
Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.
Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.
Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.
Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.
Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.
I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.
-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.
-Bine, gemi!
-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!
Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.
-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.
-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.
-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.
Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.
-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.
-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.
-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar
în ochi.”