Gainile cat vacile, ouale din fier forjat si iepurasii electrici.

Cum sa nu iti placa Bucurestiul zilele astea? Cum sa nu te bucuri ca regasesti bucatele din copilaria ta, de la tara, de la bunici?
Mai intai gainile. Cele pe care le alergai prin curte ca nebunul! Sunt si aici, la Casa Poporului. Numai ca sunt mari cat vacile, au ochii rosii de la bautura si par turnate in China de un muncitor orb. Schelet de fier si mult plastic.
Mi s-a facut frica, dar am trecut peste. Nu si copilul din stanga mea care a inceput sa urle:
-Mamaaa, ce e dinoozaurul asta? Sa plece dinozaurul! 

-E o gaina, puiule! i-a explicat mama sa. Uite, face si oua uriase!
Pustiul s-a mai linsitit putin cand a vazut ouale din fier forjat. Pana si eu m-am mai linistit, dar m-am cutremurat iar imaginandu-mi: o gainoaie uriasa, facuta in China, facand un ou de fier forjat, imbracat in pene rosii.. Cu siguranta nu seamana cu imaginile din copilarie!
Mi-a mai venit inima la loc cand am dat nas in nas cu iepurasul din roaba. Aproape ca am avut curaj sa il mangai. Aproape.
-Mami, uite mielul!
-Nu e miel, puiule. E iepuras, dar l-au luat de la reduceri!
Daca ma uit bine la urechi, chiar pare iepuras. Desi nu as baga mana in foc. Totusi, m-am apropiat de el si l-am atins. Dintr-o data creatura a inceput sa vibreze, sa cante, si sa scoata sunete si tot felul de note muzicale.
-E alarmele, maica! a strigat o batrana. A zis ca da drumul la alarme prin oras azi! Asa era si in razboi.
Dar „nu era” alarmele, ci iepurasul. Canta ceva in chineza.

Am luat-o la fuga pe Calea Victoriei. Aici, doua cladiri monument istoric erau vopsite in ROZ. ROZ! ROZ!

Si acum am senzatia ca nu m-am trezit din somn. Cat mai poate doamna Firea? Cat ne mai poate surprinde?  Nu se lasa pana nu transforma tot orasul intr-un kitsch? Nu se lasa pana nu transforma Bucurestiul in … EA?

Aaaaa! Acum as vrea sa va intreb si pe voi: mi-e putin teama sa plec de aici. Cum e in celelalte cartiere?Ce animale mi se mai arata? Pana atunci, eu va spun: baricadati copiii in casa, nu ii lasati sa iasa! La cum arata chestiile astea nu m-ar mira sa fie capcane ale Statului Islamic pentru a ne strica Pastele.

Anterior de miel, ca posterior avem pe spatele afisului.

FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune

Nu rata singura trilogie premiata chiar de autor: „Cronicile unui barbat!”.
Vanduta in peste DOUA exemplare. Aproape trei.  Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

FRAGMENT:
„Dimineata unui grasan e asa:
Obezuții nu înjură niciodată cu voce tare. Ar fi TREI calorii consumate de pomană, aşa că preferă să o facă în gând. O să arunc rufele mâine în maşina de spălat. De ce mâine? Pentru că mâine am de gând să slăbesc miraculos şi o să fie mult mai uşor.
Al doilea pas. Cu multă determinare, plec spre baie, adică pun piciorul stâng în faţa piciorului drept. A doua înjurătură, tot în gând, vine în momentul în care realizez că trebuie să ocolesc scaunul pe care sunt multe resturi de felii de pizza.
-Morţii mă-tii de scaun cu cine te-a lăsat în mijlocul camerei! scap cu voce tare.
Apoi îmi dau seama că eu l-am lăsat, dar nu mai cer scuze morţilor mamei mele. Ar fi o pierdere de vreme şi alte TREI calorii date neantului.
Mă opresc. Un mic popas lângă scaun. Aud soneria telefonului, dar îmi dau seama că l-am lăsat pe pat. Numai un nebun s-ar întoarce trei pași să îl ia. Scaunul cu pizza este la jumătatea distanţei dintre patul meu şi baie. Aşa spune şi la carte: la jumate’ te opreşti şi îţi tragi sufletul! Cred totuşi că era vorba despre cărările de munte sau despre căţărări. (Graşii sunt informaţi. Ei citesc multe cărţi, dar în special cu format mare, tip revistă, ale căror pagini se dau aproape singure.) Mă gândesc serios: Să dau scaunul din mijlocul camerei sau o las pe mâine? O las pe mâine.
Cred că asta am făcut şi ieri. Dacă mă gândesc mai bine, scaunul ăla este acolo de vreo lună.