Hagi si pesedistii.

Mergeam prin Medgidia si dintr-odata, intre maidanul cu gaini si campul pe care era cucuruz a rasarit o constructie uriasa de beton si sticla.
-E piscina olimpica! iti spune un satean. Lasata asa… a vrut sa o faca primarul vechi, era ambitia lui. Iar asta nou o lasa asa.

Si stadionul arata la fel.

Un complex urias, stadion, piscina, arene, lasat sa putrezeasca. Ultima data l-am vazut in 2016, nu stiu ce s-a ales de el acum.
Hagi s-a enervat la o conferinta de presa dupa meci, pe motivul ca Dragnea a anuntat ca vor face stadioane in in Focsani si prin comune, dar nu si in Constanta.

Ce n-a inteles Hagi e ca PSD are urmatoarele criterii, atunci cand stabileste unde sa se construiasca un stadion:
-nu conteaza numarul de locuitori care se bucura de investitie! Daca primarul e pesedist, are intotdeauna prioritate, chiar daca vorbim de o comuna cu 3000 de locuitori versus un oras cu 50 000, dar condus de un penelist;
-nu conteaza argumentele economice, daca primaria ar putea sa intretina pe termen lung un asemenea stadion. Fleac! Sa ajunga toatte ca ala de la Medgidia! Important e sa aiba primarii pesede cu ce se lauda in campanie si sa castige noi mandate intru propasirea Romaniei pe cele mai inalte culmi de progress! Uraaa! Uraaa!
-cel mai important este baronul local care face lobby la Dragnea. In rest… fleacuri! Da, in Focsani se va face primul stadion, pentru ca de acolo este Oprisan. Astia nu dau doi bani pe parerea lui Hagi si a altor oameni din fotbal.
Acum, daca orice om cu creier din tara asta s-ar pune pe construit stadioane, Constanta ar fi primul beneficiar, dupa numarul de locuitori, putere economica, nevoie. Orice om cu creier in cap ar gandi asa. Gasim unul si la PSD?

FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune

Nu rata singura trilogie premiata chiar de autor: „Cronicile unui barbat!”.
Vanduta in peste DOUA exemplare. Aproape trei.  Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

FRAGMENT:
„Dimineata unui grasan e asa:
Obezuții nu înjură niciodată cu voce tare. Ar fi TREI calorii consumate de pomană, aşa că preferă să o facă în gând. O să arunc rufele mâine în maşina de spălat. De ce mâine? Pentru că mâine am de gând să slăbesc miraculos şi o să fie mult mai uşor.
Al doilea pas. Cu multă determinare, plec spre baie, adică pun piciorul stâng în faţa piciorului drept. A doua înjurătură, tot în gând, vine în momentul în care realizez că trebuie să ocolesc scaunul pe care sunt multe resturi de felii de pizza.
-Morţii mă-tii de scaun cu cine te-a lăsat în mijlocul camerei! scap cu voce tare.
Apoi îmi dau seama că eu l-am lăsat, dar nu mai cer scuze morţilor mamei mele. Ar fi o pierdere de vreme şi alte TREI calorii date neantului.
Mă opresc. Un mic popas lângă scaun. Aud soneria telefonului, dar îmi dau seama că l-am lăsat pe pat. Numai un nebun s-ar întoarce trei pași să îl ia. Scaunul cu pizza este la jumătatea distanţei dintre patul meu şi baie. Aşa spune şi la carte: la jumate’ te opreşti şi îţi tragi sufletul! Cred totuşi că era vorba despre cărările de munte sau despre căţărări. (Graşii sunt informaţi. Ei citesc multe cărţi, dar în special cu format mare, tip revistă, ale căror pagini se dau aproape singure.) Mă gândesc serios: Să dau scaunul din mijlocul camerei sau o las pe mâine? O las pe mâine.
Cred că asta am făcut şi ieri. Dacă mă gândesc mai bine, scaunul ăla este acolo de vreo lună.