Iar de nebuni cine ne apara?

Exista in Romania un organism care se cheama Colegiul Medicilor, care ar trebui sa ia urgent masuri impotriva celor ce deraiaza si o iau pe campii. Cum e doamna pneumolog, spre exemplu, care
sustine ca a tratat de Covid 1000 de bolnavi, pe care nu i-a vazut nimeni. Si asta prin puterea miraculoasa a mintii sale, care s-a prins ca aceasta biala e o pneumonie atipica.

Intrebata despre dovezile de vindecare, doamna a dat raspunsuri abracadabrante. Urmarind-o, ai impresia ca asculti un golanas de cartier care din greseala a sters catedrele vreo trei zile la scoala ajutatoare de Medicina. Toti sunt prosti, ea e desteapta. Toti sunt idioti, ea s-a prins ca e pneumonie si a tratat bolnavii imaginari.
Partea tare e ca de cate ori o ia unu razna, televiziunile sar pe el, il fac erou de moment. „Medicul-fenomen!” Mizeria de Antena 3, ca nu ii pot spune altfel, avea titluri de la „doctorita-minune” in sus, de nu mai gasea ala care scrie burtiere cuvinte fabuloase pentru doamna. Toti tam.. inteligentii care nu cred in existenta Covid, cei cu IQ oscilant intre IQ-ul de curcan si cel de varza, au imbratisat-o pe noua eroina. Care eroina vindeca Covid, care Covid nu exista.
Cat despre Colegiul Medicilor: voi ar trebui sa ii opriti pe nebunii astia la prima abatere, ca de aia existati! Nu sa ii lasati sa faca dansul ploii pe televiziuni, sa isi umileasca toti colegii si sa se scurga pe la toate emisiunile tv, recitand tratamente abracadabrante pentru bolnavi imaginari. Voi ar trebui sa o opriti dupa prima abatere, asta e rolul vostru! Inainte de a face rau si a se pune in fruntea unui nou card de „jurnalisti” disperati dupa bani si a unor tampiti de la natura.

Pai, draga Colegiu al Medicilor, daca de Covid ne mai ferim noi, de nebuni cine ne apara? Ca intri in spital sa te tratezi si dai de ea.
Cititul desteapta! Oferta!


…În mare cresc fructe? a întrebat unchiul, cu expresia unui copil de un an care a primit prima jucărie din viața sa.
– Ești prostănac! i-a zis bunica. Este vorba de fructe ținute în mare, așa cum ținem noi gogonelele la saramură.
– Ce, noi nu băgăm pepeni la murat? a susținut-o mătușa, țipând la unchiul.
– Pepenii e fructe? a ripostat unchiul. Parcă știi tu că pepenii e fructe! Fără 100 de mililitri de țuică, unchiul meu nu e unchiul meu nu începe să circule prin sânge. Bunica a spus chiar că ar trebui să îi dăm să bea noaptea, în somn, printr-o pâlnie. „Ca să nu se trezească alt om, ca acum!” Mama Ameliei simte momentul greu și, cu o voce caldă, împăciuitoare, le explică țăranilor:
– Fructele de mare, domnule unchi, doamna bunică, părinte … Fructele de mare sunt, de fapt … A-NI-MA-LE. Creveți, stridii, languste, homari, crabi, caracatițe…
– Hai dă-o dracu’! răbufnește părintele. Absolut toți se întorc spre el.
Bunica îl mustră din sprâncene și din buze, apoi îl ceartă ca pe un câine neascultător
: – Părinte, părinte, nu ești ascultător! Dacă mai pronunți o singură dată „dracu”, te dau afară de la masă! – Cum să fie, bunică, creveții… fructe de mare?! Da’ ce, noi nu am fost la oraș să vedem creveți?
– Da, continuă ea. Chiar dacă este caracatiță, este o fructă de mare.
– Adica cum, doamnă? Poate ne spuneți că caracatița are frunze? continuă popa atacul. Toți din Armata Iliuță râd. Sunt cu capul pe spate, cu mucii la nas, cu cracii pe sus.”