Cre’ ca am imbatranit sau ceva.
Aveam vreo 15 ani si mergeam in fiecare zi la liceu cu un o masina, 102. Asta nu era niciodata goala dimineata, ca mergeau muncitorii spre Faur, asa ca in zilele in care prindeam loc pe scara simteam ca l-am prins pe Dumnezeu de picior, ba chiar mi-a pus si mana in cap si a stat si 5 minute de vorba cu mine. Intr-o dimineata, intarziasem deja, am vazut un 102 din asta fantoma care gemea de oameni, care fluturau pe scara. Mi-am zis: al tau e, Silviule, ultima sansa sa ajungi la Mate sau faci 10 absente si esti mancat!
L-am ochit cand facea curba la Politie, apoi am bagat viteza pe turnanta, cu un ghiozdan greu cat un porc in spate si cand mai aveam vreo 50 de metri pana sa ma arunc intre oamenii de pe scara, sperand ca ma va prinde unul, o potaie maronie s-a aruncat si ea stil frisbee inspre pantalonii mei. M-am impiedicat, normal, si m-am trezit in baltoaca din gropa de langa chioscul de ziare, pe care o stiam din 1980. Pe baltoaca. Si pe groapa. Acolo era o conducta sparta si n-o repara nimeni de vreo zece ani, da’ o tot inconjurau cu sticle legate cu sfoara sau cu galeti. M-am dezmeticit putin, am sters sangele de pe maini pe camasa, ca pe aia o puteam ascunde sub haina, am vazut potaia lovita in cap de cartea de Mate, dar care continua sa stea agatata cu dintii in pantalonii mei si putin in carnita de la pulpa. Am incercat sa o gonesc cu cateva lovituri de algebra in cap si niste vorbe bune, dar pentru ca nu era timp, am luat cartea de pe jos si am alergat spre masina. Pe jumate descult, cu calcaiele pe afara, cu nebuna aia infipta in pantaloni, m-am aruncat pe scara lui 102. I s-a facut unui muncitor mila si m-a tras de mana, m-am agatat de piciorul altuia si asa am mers doua statii. Potaia a coborat la prima, cu o bucata de pantalon in botic.
Iar azi, dupa ce am vazut autobuzul plin pe jumatate, mi-am zis ca e prea aglomerat pentru mine si nu ma bag. Am imbatranit. Am luat masina.
Cititul desteapta! Incercati o carte:
