Imi caut perechea! (15)

O casa din zona care vrea sa se marite? Tu esti un bloc sau o vila? Doar aici e putin neclar.

Gasim o relatie serioasa in care sa te bagi, daca tebuie. Inchide telefonul, trage apa si mergem sa cautam prin vecini!

Odata cu acest anunt s-a dus dracu’ tot romantismul din lume!

Raspuns: „Cauti o doamnă de ţară? Ca găina? Am nepoti mici, dar 15. E bine? Sau iti spun si de restul de 20? Mucles?”

Fetele sunt rugate sa traga un biletel. Preselectia finala va avea loc pe Stadionul National, la o data ce va fi anuntata ulterior, dupa proba „pe incercate”. Rog seriozitate.

Raspuns: „Si eu te rog sa va gasiti si sa reinnodati relatia rupta nedorit, mai ales ca vine iar in Bucuresti singura si are de carat niste damigene si un butoi cu branza de la Universitatii pana in Berceni, la mama. Sotul.”

FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune

Aceasta care urmeaza e o reclama pentru carti. Daca te deranjeaza, imagineaza-ti ca sunt bijuterii, haine sau vibratoare.  Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

FRAGMENT:
„Dimineata unui grasan e asa:
Obezuții nu înjură niciodată cu voce tare. Ar fi TREI calorii consumate de pomană, aşa că preferă să o facă în gând. O să arunc rufele mâine în maşina de spălat. De ce mâine? Pentru că mâine am de gând să slăbesc miraculos şi o să fie mult mai uşor.
Al doilea pas. Cu multă determinare, plec spre baie, adică pun piciorul stâng în faţa piciorului drept. A doua înjurătură, tot în gând, vine în momentul în care realizez că trebuie să ocolesc scaunul pe care sunt multe resturi de felii de pizza.
-Morţii mă-tii de scaun cu cine te-a lăsat în mijlocul camerei! scap cu voce tare.
Apoi îmi dau seama că eu l-am lăsat, dar nu mai cer scuze morţilor mamei mele. Ar fi o pierdere de vreme şi alte TREI calorii date neantului.
Mă opresc. Un mic popas lângă scaun. Aud soneria telefonului, dar îmi dau seama că l-am lăsat pe pat. Numai un nebun s-ar întoarce trei pași să îl ia. Scaunul cu pizza este la jumătatea distanţei dintre patul meu şi baie. Aşa spune şi la carte: la jumate’ te opreşti şi îţi tragi sufletul! Cred totuşi că era vorba despre cărările de munte sau despre căţărări. (Graşii sunt informaţi. Ei citesc multe cărţi, dar în special cu format mare, tip revistă, ale căror pagini se dau aproape singure.) Mă gândesc serios: Să dau scaunul din mijlocul camerei sau o las pe mâine? O las pe mâine.
Cred că asta am făcut şi ieri. Dacă mă gândesc mai bine, scaunul ăla este acolo de vreo lună.