Din ciclul: una e sa dai invatatoarei o floare la inceput de an, alta e sa ii duci un cadou scump. Si cu totul alta e sa transformi asta intr-o competitie intre parinti.
Acest articol nu este despre cadrele didactice, pasionate. Si sunt multi invatatori si profesori in tara asta care NU accepta cadouri si nu favorizeaza elevii in functie de primirea acestora. Acest articol este despre CEILALTI „dascali”, care favorizeaza elevi in functie de atentiile primite. Si despre romani, despre obiceiurile noastre paguboase.
Am citit pe facebook urmatoare postare:
Si doare. Prostia parintilor doare.
Draga doamna, draga domnule,
Ai un copil in scoala si de fiecare sarbatoare te inghesui sa duci invatatoarei cadouri scumpe?
Intri in competitie cu miile de marlani care considera ca un parfum de firma dat invatatoarei o sa faca sa ii creasca ceva neuroni copilului sau?
E destul! Reseteaza-te! Cand eram mici duceam ghiocei, nu Gucci… ei!
Poata ca, daca le duci obiecte de valoare, unele profesoare iti vor favoriza copilul. E posibil! Dar, care e interesul tau? Ca ala mic sa cresca istet, instruit, sa stie sa se descurce in viata? Sau sa invete mai putin si, daca se poate, dar sa aiba note mai mari? Ce mesaj ii dai copilului? „Am bani, ba! O cumpar cu tot cu scoala, da-o dracu’ de invatatura!”
Din competitia asta, a parintilor disperati sa dea cadouri scumpe, un singur omulet are de pierdut: elevul. Nu, copilul tau nu va fi mai destept, daca invatatoarea lui are o noua bratara de aur! Ci mai prost pregatit, pentru ca ai mituit invatatoarea sa se poarte mai atent” cu el ! Nu, nu o sa stie mai multa matematica, daca profesoara lui tocmai a primit un cos cu cosmetice.
Dar tu, facand lucrurile astea, realizezi doua lucruri:
1. Iti bati joc de o sarbatoare ca 1 Martie, 8 Martie, Sfanta… O transformi in ceva mizerabil, intr-o competitie nationala a spagarilor. Campionatul National de Spagi al Parintilor Iresponsabili.
2. Iti inveti copilul ca asa merge in viata. Ca asa se va descurca mai usor. Cu o spaguta la invatatoare, una la angajare, una ca sa isi ia permis. Strecurandu-se, in stil romanesc. Practic, din primii ani de viata ii arati clar care e calea de urmat: NU INVATATURA, CI SPAGA.
Si, la final, draga parinte, da-mi voie sa iti spun: degeaba iesiti in piata la proteste, daca peste cateva zile ii vei da invatatoarei un parfum. Degeaba ti-ai pus #rezist galben si frumos la profilul de facebook, daca maine te duci sa dai spaga ca sa iti tragi gaze.
Scuze, dar… cea mai grea revolutie e aia din tine.
PS: despre profesorii care accepta cadouri scumpe, mai are rost sa spun ca sunt penibili? Daca ajungi sa FAVORIZEZI un elev in functie de ce cadouri primesti nu trebuie sa faci meseria asta!
OFERTA:
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.
M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.
I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.
Mătuşa ta mi-a zis:
– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!
Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.
NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.
NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.
Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.
Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.
Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.
– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:
– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!
Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.
Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”
De Silviu Iliuta–cronicipebune
Citeste si: POVESTI PENTRU OAMENII MARI.
Desi sunt mama si maine si copilul meu incepe scoala eu acum citind articolul tau si comentariile imi amintesc toate inceputurile de an scolar pe care le-am trait cu emotie prin mama mea care a fost profesoara, o profesoara care si-a iubit enorm meseria si elevii, pana in ultima clipa in care a profesat.Era in anii in care se dadeau ghiocei profesorilor si martisoarele acelea simple, de opt martie mama primea bibelouri micute, simbolice si nu de putine ori cate doua sau trei la fel pentru ca oferta din magazine nu era foarte larga si la pretul aproape simbolic pe care isi puteau permite copii sa-l dea pe cadoul celor 10-12 profesoare oferta era si mai limitata dar asta nu conta, mama se bucura de fiecare obiect primit, acasa il aseza frumos in vitrina alaturi de celelate bibelouri si de fiecare data cand stergea praful in vitrine spunea istorii intregi cand lua in mana fiecare obiect, istorii pe care si eu le-am invatat si am ajuns sa iubesc acele mici obiecte de faianta sau de portelan si le-am luat cu mine cand ne-am mutat in alt oras si chiar daca acum mama a trecut in lumea celor adormiti acele bibelouri sunt inca in vitrinele din casa mea.Eu am facut cel mai valoros cadou unui dascal cand fiica mea a terminat clasa a IV-a pentru ca am considerat si consider inca ca invatatoarea a fost un dascal deosebit care a contribuit enorm la ceea ce a devenit fiica mea si am vrut sa ii multumesc.
Acest articol nu este despre cadrele didactice, pasionate. Si sunt multi invatatori si profesori in tara asta care NU accepta cadouri si nu favorizeaza elevi in functie de primirea acestora. Acest articol este despre CEILALTI „dascali”. Si despre romani, despre obiceiurile noastre paguboase.
Cum ii vedem pe „ceilalti” dascali? Si cand ai un copil care poate, si vrei sa fie favorizat in sensul ca se lucreaza cu el….cum procedezi?
Constientizezi ca e gresit si nu dai spaga. Simplu! Eu asa fac.
Eram in clasa a 3-a, cam prin 1999-2000, aveam in clasa un coleg ai carui parinti detin acum o casa de moda, oricum aveau bani si atunci. Imi aduc aminte ca la un test la ora de matematica, la final cand sa ia lucrarile, doamna educatoare mi-a smuls lucrarea din fata si a tipat la mine ca s-a terminat timpul, ma rog toate bune si frumoase, pana cand la jumatea orei urmatoare (ora de muzica cu alta profesoara) vad cum colegul meu „bazat” se ridica si duce testul de matematica in cancelarie. Normal ca a luat nota mare si normal ca educatoarea nu a zis nimic, nici macar cand au venit parinti nemultumiti la scoala sa faca plangere nu a recunoascut, nici repercusiuni nu au fost pentru ca era fica directorului.