Acum vreo 20 de ani eram la mare, la un all inclusive pe la turci. Timp de o ora am asistat la o discutie absolut devastatoare despre fructele de mare. Un roman sustinea ca fructele de mare sunt fructe, chiar daca nu cresc in copac, deci sunt de post, pentru ca ele cresc undeva, pe fundul marii, unde au si radacinile. Celalat incerca sa ii explice ca toti carcalacii aia, crevetii si toate cele sunt animale, ca inoata ca nebunele prin apica. N-a avut succes. La discutie s-a bagat si o nevasta din grup, care tinea in mana niste inele de calamar si le
explica astora ca provin dintr-o planta ca bambusul, taiata in feliute. „Cum e maduva de la pom, vezi? Se scoate din trunchi! E fructe ”
As fi vrut sa il auda oamenii aia pe
IPS Teodosie, care azi a lamurit populatia proasta si inculta cu privire la acest aspect:
„Fructele de mare nu sunt de post. Sunt fiinţe. E un fel de şmecherie, sunt botezate asa din lăcomie. E foarte limpede că nu-s de post. Pentru că sunt nişte fiinţe, chiar dacă n-au sânge“.
Ba, lacomilor!
Citeste! OFERTA de primavara:
In Anglia medievala in post se manca mult peste. Dar cum se cam saturasera calugarii de peste uscar si sarat… au extins definitia cuvantului peste. In mare se putea manca orice animal care avea treaba cu apa: vidra, pasari etc. S-a pastrat o carte de retete despre cum se prepara astfel de „pestisori”.
Logic ca fructele de mare nu sunt fructe ? se uita cu ochii aia morti la tine din sosul din farfurie si par fructe? Bine nu toate au ochi dar… ca idee, ba unele fructe din astea mai fac si sex… Dar ce facem cu ouale si laptele ca nici radacini nu au, nici animale nu „e” ?