Azi am invatat multe lucruri despre pescuit, de la unchiul meu, mare pescar amator si alcoolic profesionist.

In primul rand, pestele trage la mirosul de tuica. Asta e ceva ce nu se invata din carti, ci doar direct de la un guru al carasilor.
-Cand simte miros, iese din apa si musca. Ai inteles nepoate?
De aia orice pescar bun are cel putin o tuica de un litru la el si se apuca de baut din seara anterioara. Astfel incat la ora 4, cand pleaca pe balta, sa fie deja ametit.

In al doilea rand, mitul ca trebuie sa dai drumul pestilor dupa ce l-ai prins e pentru prosti.
-Cum dracu’, sa dai 100 de lei pe zi, permis de pescuit pe balta, si la sfarsit sa arunci pestii inapoi in apa? Tu, nepoate, cand cumperi o cafea la restaurant, dai 10 lei pe ea. Ce faci? Bei o gura, apoi o scuipi inapoi in ceasca?
-Nu prea, nu.
-Sau cand comanzi ciorbita de porc, iei carnea in gurita si apoi o lasi in ciorba?
Unchiul meu are logica lui aparte. Totusi, ii inteleg punctual de vedere.

In al treilea rand, am aflat ca, daca mergi la pescuit, nu trebuie sa te imbraci in tricou. Ci in haine largi, cu multe buzunare, unde incap multi pesti. Cand isi pune geaca pe el, unchiului meu ii tremura pestii in buzunare. Avantajul e ca el tremura oricum, si fara pesti, si nimeni nu se prinde.
Si daca te opreste paznicul la plecare, sunt doua parole magice pe care trebuie sa le spui: “ia si tu litru’ asta de palinca!” sau “Caragiale intreaba de tine!” si ii arunci 100.
Daca nu functioneaza niciuna dintre variante (cica mai dau rateu cam la 1% dintre paznici), atunci alcoolul este iar salvator, pentru ca mirosul de tuica acopera intotdeauna mirosul de peste.
-Ce dracu’ sa am in buzunare de zvacnesc asa? Sunt alcoolic, asa eram si cand am venit.