Progrămuţul Naţional de Analfabetizare susţinut de Ministerul Învaţământului prezintă:
extrase din Manualuţul de clasa a II-a de Limbuţă Românuţă. (Manual Alternativ… )
Acestea fiind zise, până apar augmentativele „oroaie”, „pomoi” sau „tomnoaie”, vă las în compania unei poezii pe care o veţi citi copiilor seară la culcare. Ea va fi inclusă, cu siguranţă, în următorul manual. Din cicluleţul (am voie să spun aşa?): ce o să mai băgăm copilaşilor în căpşor?
Poeziuţa „Tomniţa”, de Demostene Botezuţ
„Toţi acei ce-ntreaga văruţă
Au lucrat din zoricele până în sericele,
Tomniţa are roduţe bogăţele
Are şi fructişoare, şi bucăţele ,
Merişoare,
Perişoare,
În paneruţe.
Şi prunuţe
Bunuţe
Şi aluniţe,
Şi gutuioare
amărioare,
Cu pufuleţ gălbior
Ca de puişor.
Şi tot felul de legumiţe,
De nu le mai ştii pe numiţe.”
PS: Mi-e puţinel silicică! Brusc, sistemul Homeschooling nu mai pare deloc o aberaţie.
AI CARTE, AI PARTE! „Toate titlurile bune au fost date”, de Silviu Iliuta. Costa 39 de lei si se comanda online, daca intri pe Bookzone.
Fragment: „…dar îmi plăcea! Avea 18 ani și era subțire, cu părul negru și lung, buze cărnoase și zemoase. Oricum, ideea e că organul fericirii, cu care până mai ieri făceam doar treaba mică, s-a activat pentru prima dată atunci când o țineam în brațe, pe bancheta din spate a unei basculante care căra sicriul.
-Te țin bine? Nu cazi? am întrebat-o.
-Nu, că, dacă mă răstorn… mă răstorn pe tine.
Gândul ăsta… ”
FOLLOW PE FACEBOOK SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune
(pamflet-pentru cine nu intelege care e treaba)
Aceasta care urmeaza e o reclama pentru carti. Daca te deranjeaza, imagineaza-ti ca sunt bijuterii, haine sau vibratoare. Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
„– Se alege praful de tot ce am făcut atâția ani! urla viitorul socru.
Rahat, e dramatic! Adică, de ce se alege praful? De toată educația pe care a dat-o fiicei lui!
E clar, știu ce a găsit la baie: bilețelul XXX pe care i l-am scris Ameliei după o noapte de toropeală și de dragoste până la epuizare. Sper să nu fie ăla cu asocieri între corpul ei și formele de relief. Faza cu defileul era chiar prea mult pentru orice om. Faptul că Voievodul e încă în viață și nu a făcut atac de cord îmi spune că totuși nu a găsit bilețelul.
Amelia bea o gură de cafea și mă privește speriată.
Îi tremură rău buza de jos, iar ochii sunt ca două țevi de tun. Mă urăște! De parcă aș fi făcut copiii ăia singur!
– Domnule Tati-Bu… Domnule Colonel, de ce spuneți asta? De ce se alege praful de tot? îmi fac curaj.
Amy e exact ca o găină dusă la tăiat, iar eu ca un curcan în care cineva a înfipt deja cuțitul.
Mă așez lângă Amy și îl privim. Drept în ochi, exact ca în fața plutonului de execuție. Noi doi, la zid, curajoși. El, cu intenții criminale, gata să apese pe trăgaci. Tensiunea este insuportabilă. O iau de mână pe Amelia. Liniște.
Colonelul scoate piedica, adică își trece mâna peste tâmplele grizonante. O strâng de mână pe Amy. Măcar dacă murim, să murim împreună. Ca în filmele de război.
Scoate cutitul…”
